Intre Grigorescu si Aman

Autor: Mihai Sorin Radulescu 25.08.2006
Intense au fost afinitatile artistice ale familiei Niculescu-Dorobantu, a carei obarsie recenta poate fi gasita in inscriptia unui mormant din fata bisericii comunei Puchenii Mari, pe soseaua ce leaga Bucurestii de Ploiesti, biserica pictata de foarte tanarul Grigorescu chiar inainte de zugravirea Manastirii Agapia.
Acolo isi dorm somnul de veci Iorgu Niculescu, capitan de dorobanti, si sotia sa Smaranda, incepatorii acestei spite care, desi a numarat membri putini la numar, si-a lasat numele inscris in istoria artelor frumoase romanesti. Tot ce este legat de aceasta familie poarta pecetea unui gust de netagaduit, fie ca este vorba de impunatoarele case din Bucuresti, proiectate de arhitectul Grigore Cerkez, fie de mormantul in stil neoromanesc de la cimitirul Bellu.
Este cunoscut faptul ca primele biserici pictate de Nicolae Grigorescu in judetul Prahova, la Puchenii Mari sau la Marginenii de Jos, au fost ctitorite de catre aceasta familie fara vechi nume boieresc, dar cu o pronuntata inclinatie artistica. Spre aceasta constatare indreapta si spiritul de colectionar de arta al lui Ilie I. Niculescu-Dorobantu, a carui sotie, Tatiana, a fost una dintre fiicele lui Ion C. Bratianu. De altfel, Ilie Niculescu-Dorobantu a fost, la inceputul secolului XX, seful organizatiei liberale de Ilfov. Era multa arta populara romaneasca in impozanta casa a acestora de pe Strada General Gheorghe Manu (fosta Strada Locotenent Dumitru Lemnea), cladita dupa planurile arhitectului mai sus-amintit, in stil neorenascentist francez. De asemenea, conacul lui Ilie Niculescu-Dorobantu de la Darvari (jud. Ilfov) a fost opera aceluiasi arhitect.
Mama lui Ilie I. Niculescu-Dorobantu, Alexandrina, nascuta Ceresanu, provenea dintr-o familie boiereasca din fostul judet Saac (astazi, Prahova) si evghenia urmasilor se explica in buna masura prin aceasta inrudire. De mentionat este si legatura de rudenie prin alianta cu pictorul Theodor Aman, a carui sotie, Ana Politimos, a fost casatorita prima data cu un membru al familiei Niculescu-Dorobantu, cu care a avut o fiica, pe cantareata de opera Zina de Nori.
Ilie I. Niculescu-Dorobantu avea un frate, Constantin, a carui casa a fost de asemenea proiectata de arhitectul Grigore Cerkez. Fiind o opera de arhitectura foarte reusita, imaginea ei este reprodusa in multe carti, fiind familiara cunoscatorilor. Se gasea la intersectia Bulevardului Lascar Catargiu (fost Ana Ipatescu) cu strada General Manu, cam pe locul unde este azi Hotelul Minerva. A fost distrusa intr-un bombardament al anului 1944. Dintre cele doua case ale fratilor Niculescu-Dorobantu, este azi inca in picioare cea a lui Ilie Niculescu-Dorobantu, in stil neorenascentist francez, care aminteste de aripa Louis XII de la Blois.
Legatura familiei Niculescu-Dorobantu cu aceasta arhitectura de inspiratie franceza neorenascentista s-a concretizat si in somptuoasa casa Lahovary de pe strada Orlando, azi sediu de ambasada, proiectata tot de catre arhitectul Grigore Cerkez. Aici au locuit Emil Lahovary si sotia sa Elena, nascuta Niculescu-Dorobantu. Din casatoria lor s-a nascut un fiu, Nicolae Lahovary, fost ministru plenipotentiar in Albania si in Elvetia, autorul unor lucrari de antropologie. A fost casatorit cu o elvetianca, stabilindu-se dupa cel de-al doilea razboi mondial in tara cantoanelor.
Constantin Niculescu-Dorobantu (1859-1910) a fost casatorit cu o belgiana cu sange albastru, Fernande Neef de Saint Val, avand trei fiice - Smaranda, Marie-Louise, Odine - si un fiu, Ion, care, la randul sau, a avut un fiu cu acelasi prenume. Cu acesta din urma, care s-a stins din viata in 1988, in Statele Unite, s-a incheiat spita.
Smaranda a fost casatorita cu inginerul Stefan Miclescu, fratele arhitectului Paul Emil Miclescu, avand un fiu, Ion, inginer, traitor de multi ani la Paris - de la care provin o serie de date despre familie, comunicate cu multa amabilitate.