Revansa filologiei

Toate cartile lui Andrei Cornea seamana cu niste manifeste: mai mult decat a scrie despre ceva, autorul lor scrie pentru sau impotriva a ceva. Indiferent de atitudinea eseistului fata de temele tratate, o pledoarie se face mereu auzita in subtext.
Acest caracter combativ al cartilor lui Andrei Cornea are de ce sa uimeasca: prin dubla sa formatie, de clasicist si istoric al artei, era de asteptat ca autorul sa se afle exact la antipodul intelectualului militant, practicand, la fel ca majoritatea colegilor sai de bransa, o scriitura austera si impersonala. Numai ca, desi a dovedit pana acum pe deplin temeinicia specializarilor sale, Andrei Cornea nu a ajuns niciodata un simplu "specialist". El a ramas in continuare un amator (in sens etimologic), adica un ganditor in stare genuina, care si-a pastrat imunitatea la stereotipurile meseriei si a reusit de fiecare data sa dezbata subiectele cu aceeasi prospetime si fervoare. De aceea, daca ar fi sa-i atribui o singura specializare lui Andrei Cornea, as spune ca el a devenit de la o vreme incoace un profesionist in apararea cauzelor aparent pierdute: a pledat pentru reactualizarea "clasicilor" intr-un timp al amneziei intelectuale; a militat pentru refundamentarea eticii, initiind pe cont propriu o campanie impotriva relativismului cultural; a redeschis "cazul" dialogurilor platoniciene ca avocat al "marginalilor" acestora s.a.m.d.
In fond, Scriere si oralitate in cultura antica* nu face nici ea exceptie de la aceasta regula. Chiar daca, la prima vedere, cartea nu ambitioneaza sa fie mai mult decat un eseu - speculativ, dar documentat - care sa lamureasca relatia dintre cele doua concepte in marile culturi ale Antichitatii. Pornind de la un fragment celebru din dialogul platonician Phaidros, autorul distinge doua "tehnici" ale scrierii ("anamnestica" si "hypomnestica"), pe care le asociaza apoi cu doua principii culturale ("principiul organicitatii" si "principiul listei") si, in fine, cu cele doua culturi dominante ale lumii antice - greaca si ebraica. Astfel, in timp ce tehnica elina presupunea "reducerea informatiei prin elaborarea unor 'retele de legaturi' in interiorul materialului", tehnica orientala (in principal, ebraica, dar nu numai) era "intemeiata pe inregistrarea externa, cu ajutorul unei liste, a unei informatii bogate" (pp. 30-31). Aceasta polarizare e urmarita in restul capitolelor cartii prin intermediul unor opozitii secundare, de natura sociala ("modul politic" vs "modul administrativ"), lingvistica ("cuvantul-gand" vs "cuvantul-lucru"), estetica (sofistul vs "sopher"-ul) si stiintifica ("theourgie" vs filosofie).
Pentru a capta si mentine interesul cititorului de-a lungul acestui demers - fascinant in esenta, insa cu inevitabile insule de ariditate -, Andrei Cornea recurge la o metoda ingenioasa si eficienta. Investigatia demareaza lent, cu o analiza de text, evoluand apoi in cercuri concentrice pana in momentul de bilant; dezvoltandu-se imprevizibil, demonstratia "sare" de la etimologie la estetica si de la geopolitica la filosofia culturii; astfel incat, lungimea drumului si mijloacele de locomotie fiind greu de anticipat, abia finalul ne dezvaluie greutatea mizei si profunzimea lecturii.
Dar, oricare i-ar fi destinatia, merita savurata calatoria in sine, care arunca adesea o noua lumina asupra unor texte ce pareau a fi fost in intregime explorate. De pilda, eseistul comenteaza prima relatare a Facerii (Gen., 1-2:3), ajungand, printr-o analiza pur stilistica - episodul e vazut ca o "lista", ca "un fel de 'proces-verbal' al creatiunii universale" -, la o concluzie surprinzatoare: "Aici isi afla originea, sub aspect stilistic cel putin, sentimentul transcendentei absolute a divinului, sentiment atat de specific Vechiului Testament: evenimentele enumerate de o 'lista' nu pot fi, in principiu, organizate intr-o secventa inteligibila si previzibila; logica listei nu este alta decat lista insasi ce e lipsita de logica. Niciodata un proces-verbal nu este pe potriva realitatii pe care o noteaza; totdeauna relatarea sa este sumara si imperfecta. In cazul de fata, aceasta revine la a recunoaste ca omenescul nu e pe potriva divinului, iar umbra imperfecta a redarii devine acum doar dreptul de a intrezari stralucirea incomprehensibila, pentru creatura, a Creatorului." (pp. 69-70) Singurul teritoriu insuficient explorat in carte mi se pare corelarea opozitiei scriere/ oralitate cu celebra pereche antropologica natura/ cultura. Ea ar explica, poate, mai clar diferentele de atitudine dintre evrei si greci cu privire la scris: primii percepeau cultura ca natura, incluzand scrisul in ordinea divina (adica "naturala") a lucrurilor; ceilalti inclinau spre o separatie neta intre cele doua planuri, iar scrisul se incarca astfel de atribute "culturale" (deci nenaturale).
Insa toata aceasta trecere in revista reprezinta - ca sa urmam o distinctie a autorului - doar "subiectul", nu si "tema" cartii lui Andrei Cornea. Adevarata ei "tema", miezul sau viu, e acela de "a reface cateva sensuri intunecate, opacizate, acoperite, ale unor banale, comune, cuvinte si 'instrumente' de civilizatie" (p. 13). Din aceasta perspectiva, tinta majora a autorului e de a demonstra actualitatea filologiei, ajunsa de la o vreme incoace cenusareasa stiintelor umane. Cu abilitate si rabdare, Andrei Cornea ne convinge ca anumite cuvinte, pretins inofensive, condenseaza, de fapt, portiuni semnificative din viata unei intregi civilizatii. De exemplu, polivalenta termenului gr?phein ("a scrie", dar si "a picta") a avut in civilizatia greaca "o interesanta si nebanuita consecinta: un rol relativ umil in ierarhia sociala a pictorului si a picturii, poate si deoarece aceasta pare a fi insuficient distinsa la nivel notional de mult-suspecta scriere" (p. 137).
Prin urmare, Scriere si oralitate... nu e atat o pledoarie pentru umanism, cat una pentru umanioare. Prin finetea comentariilor sale, Andrei Cornea preconizeaza o insolita revansa a filologiei, oferindu-ne astfel un excelent antidot impotriva snobismului cultural.
Andrei Cornea, Scriere si oralitate in cultura antica, editia a II-a, Editura Humanitas, Bucuresti, 2006, 184 p.