Mondogonia lui Felix

Un tanar pictor din Iasi - Felix Aftene - forjat in clasa unuia dintre maestrii suprarealismului oniric si fabulatoriu (in variante etno-fantastice) de la noi, Dimitrie Gavrilean, recompune in compozitii picturale si grafice un univers plastic aflat undeva la confluenta dintre epoci. Pe de o parte, unul imbibat (dar si inteligent sublimat) de atmosfera resurectiei avangardiste interbelice europene, iar pe de alta, de imboldurile detasarii ironice postmoderne, care ii personalizeaza viziunile si poetica imagistica sub forma unor parabole vizuale cu temeinic substrat cultural. Este unul dintre puternicii exponenti ai noului val produs de Universitatea de Arte ieseana, pentru care instinctul polemic, abil condus, nu este doar o figura de stil in definirea profilului actual al artei noastre contemporane.

Lumea imaginata de Felix Aftene este una incorsetata in propriul ei histrionism. O galerie intreaga de personaje descinse parca din mitologiile exotice ale unei umanitati arhetipale, in care se intrepatrund gestica si senzualismul scenelor din arta antichitatii egiptene, mesopotamiene, egeene, in general, cu palpitul magic si expresia rafinata a reprezentarilor din arta orientala. Si mai sunt inserturile, foarte liber reconfigurate, ale traditiilor folclorice autohtone, cu atingerile contaminante, pe filiere culturale subtil controlate si asumate, din alte orizonturi de civilizatie, intre care cele africane si amerindiene nu sunt doar niste simple citate in discurs!
Dincolo de teatralitatea oarecum extatica, incremenita, pe care o insufla artistul scenelor pe care le imagineaza, populate indeobste cu doua-trei personaje, in compozitiile lui Felix Aftene persista un soi de hieratism al starilor si expresiilor umane. Portretele sunt stereotipe, reduse la conditia, neutra sau accentuat marcata, de masca - alt artificiu din arsenalul celor ce indica latura teatrala a discursului plastic. Pe acest palier insa sunt mult mai evidente crisparile expresioniste cu care cocheteaza artistul in definirea caracterelor, vezi Autoportretul sau, mai cu seama, in reliefarea unei anumite atitudini pe care el o manifesta in raport cu underground-ul semnificatiilor sau simbolurilor puse in opera. Aici se delimiteaza net viziunea sa postmoderna, tratarea in raspar a motivelor tabu care vin din arheologia sclerozata a preceptelor morale, culturale, religioase, comportamentale ale umanitatii. Este aerul de teribilism pe care si-l aroga acest tanar artist in relatie cu mozaicul de sensibilitati al lumii in care traieste. Reactia este naturala si contribuie semnificativ la evidentierea individualitatii acestui artist in ansamblul picturii noastre actuale.
Nu avem de a face cu nevroza exihibanta a nonconformistilor, nici cu infatuarea experimentalista, nici macar pentru exacerbarea zgomotoasa a Eului, proprie generatiilor postmoderne, dupa cum nici in fata unei expresii picturale eminamente originale nu ne aflam! Cu ani in urma, chiar in spatiul picturii iesene, asemenea "versiuni bosch-breugeliene" in formule autohtoniste au performat cu brio - Gavrilean, Ganju. Ca sa nu mai vorbim de alte "spirite" care s-au manifestat, numai in orizontul culturii romane, cu o astfel de "insolenta" stralucire a vervei polemice si ironice, de la Victor Brauner la Stefan Caltia si de la Ilie Boca la mai tinerii Dimitrie Gorzo si Laurentiu Dimisca...
Felix Aftene dovedeste aptitudinea, destul de rara in bransa lui, de a plamadi o lume imponderabila, un fel de metamaterie vie si exponentiala acelei reale si alienante, pe care o investigheaza si o destructureaza cu savoare chirurgicala, pentru a o recompune apoi dupa criterii proprii. De aici, nostalgia chagalliana care ii infioara uneori imaginatia si, un alt plan al vocatiei lui poetice, recluziunea in visarea abstracta, ca in suita Aerul, Pamantul, Apa, Focul, in care reperul figurativ tinde spre reprezentarea lui conceptuala. Ca si in admirabilele desene in creion sau tus, unde Felix Aftene percepe lumea in esenta ei materiala, pictura nefiind altceva decat o proiectie in fantastic a unor entitati in cautare, frenetica ori incordata, de identitate.