Arta de a fi frumos

Frumusetea corpului omenesc nu este doar preocuparea revistelor mondene, a divelor si a admiratorilor lor din zilele noastre. Fara atata concupiscenta, am spune, ca astazi, ea facea obiectul aceluiasi interes si la inceputul secolului trecut. Pe la 1900, a fi frumos/frumoasa era la fel de preocupant pentru mintile tinerilor, dar si a celor mai putin tineri, ca si azi.

Sunt in presa vremii, in mici brosuri de popularizare, o multime de tratari ale acestei atentii. De pilda, specialistii "modisti" ai vremii ajunsesera la "concluziunea" ca, in inaltime, un corp elegant trebuie sa aiba "opt capete" - adica sa contina de opt ori inaltimea capului. Dupa acest criteriu, ei imparteau corpul in doua parti, a cate patru capete. Se pare ca, astazi, in cazul femeilor, jumatatea de jos poate fi, linistit, mai mare cu un cap decat cea de sus. Nu a disparut insa un criteriu in ceea ce-i priveste pe barbati, care trebuie sa aiba umerii mai largi decat soldurile, pe cand femeia dimpotriva... Barbatii vremii facusera chiar un portret al frumusetii ideale: cu parul negru ca abanosul si lung al unei indience, cu nasul fin al unei grecoaice, cu o gura de englezoaica, ten alb de nemtoaica, talia de viespe a unei georgiene, picioarele mici si ferme ale unei chinezoaice sau italience, bratele unei flamande, ochi de andaluza, dintii albi ca ai unei etiopience si gratia in miscari a unei frantuzoaice. Ceea ce, ma rog, era si atunci, ca si acum, imposibil.

Pentru a compensa aceasta dificultate naturala, se inventase atunci chiar "Arta de a fi frumos". Tocmai asa isi intitulase doctorul F. Grunefeld o carte scoasa in 1916 la Editura Leon Alcalay din Bucuresti. Sa culegem deci cateva dintre sfaturile sale, care tin indeobste de igiena unui corp sanatos.

"Aruncand o privire asupra tuturor animalelor din jurul nostru, vedem cat de mult tin ele la frumusetea si curatenia corpului lor. Toata ziulica, animalele de tot soiul se curata, se ciugulesc mereu, se balacesc intruna, se scutura si se scarpina ne-ncetat", observa doctorul Grunefeld cum isi manifesta regnul animal cerinta instinctiva de a fi curat. Acelasi lucru si la oameni, care dobandesc o piele fina prin "curatire, prin ingrijire, netezire, spalare, frecare". O deosebita insemnatate pune medicul in "arta de a fi frumos" pe "pielita obrazului", caci, nu-i asa, "priveste-ma in fata si-ntreaba-ma de viata". Grunefeld raspunde interesului pe care mai ales domnisoarele si doamnele il arata tenului prin cateva sfaturi utile. Spre a nu-si "vesteji, vatama si atata obrazul, acesta trebuie spalat incet", iar in privinta expunerii, trebuia retinut ca "aerul cald vatama blondinele, pe cand aerul rece ataca brunele". La fel de fermecatoare sunt asertiunile sale contra zbarciturilor ("aceste insulte ale timpului care le fac pe femei sa fie mahnite, triste, necajite, melancolice!"), cum si a pistruilor, dusmani aprigi ai frumusetii unui ten feminin.

Dar F. Grunefeld atinge culmile rafinamentului monden al epocii prin sfaturile date pentru intretinerea unghiilor si a parului: "Cine tine la frumusetea corpului sau nu poate sa treaca cu vederea unghiile sale, unghisoarele manutelor sale". Ele, "ca niste anexe ale paturei superioare a pielei, zisa epiderm", au nevoie de o ingijire deosebita, care "e o arta intreaga, e si o stiinta deosebita", deprinsa inca din copilarile, cand copiilor neascultatori, care tin mereu degetele in gura ori isi rod unghiile, "li se va unge capetele degetelor cu tinctura de iod", sfatuieste doctorul.

Cat despre par, acesta nu e doar podoaba capului, ci si "un semn de sanatate, voiciune si viata lunga, care aduce mari foloase corpului uman. Un par lung, blond, matasos, bine strans, coafat dupa ultima moda, povesteste, indrageste si farmeca mai mult decat povestirile din zeci de romane si piese de teatru si apoi parul negru ca carbunele e ca un vulcan ce ne rascoleste mintea si inima!" Oricine deci, si cu osebire sexul frumos, trebuie sa-si ingrijeasca parul, daca nu vrea sa-si risipeasca restul frumusetii sale.

Cat despre pierderea podoabei capilare, care da loc la "un gol mare si o multime de neplaceri", intamplare cauzata de "stari constitutionale particulare sau alte boale", autorul ne propune si un leac: el se da "in contra plesuviei cu o plamada din maduva de bou". Arta de a fi frumos presupune deci si neplaceri - dar si polemici. Insusi doctorul Grunefeld intrase intr-o asemenea polemica cu doctorul bucurestean Athanasescu, "in chestiunea bustului" si a utilizarii corsetului. Dar despre corset, palarii si alte accesorii ale "artei de a fi frumos", in episodul urmator.