Intuitia, invatatorul si Dumnezeu
Autor:
Marius Oprea
08.04.2005
Un umorist sovietic, Arkadi Bakov, a publicat chiar o descriere a unei asemenea "ore de intuitie", in care elevilor li se preda in aer liber, fara insa a putea sa simta acel aer - ba dimpotriva, libertatea naturii si a propriului joc se transformase in constrangere - intr-o asemenea masura, incat o fetita cere "sa iasa afara" de la ora din mijlocul naturii, pentru ca nu se simte bine. La noi, deocamdata, lectiile de "intuitie" se desfasurau in clasa, dar cu exemple, planse si discursuri bine ticluite, dupa tipicul materialist. Ei bine, de la o lectie de intuitie un invatator a plecat, in acea vreme, din clasa in inchisoare.
La ora de intuitie, intr-o scoala din cartierul bucurestean Balta Alba, venise in inspectie prin 1949 un "tovaras", care tinuse, cu tot dinadinsul, sa le explice el copiilor cum e cu "intuitia": Copii, puteti atinge banca? O vedeti? Ea ESTE? Copiii, in cor: ESTE! La care inspectorul, in apoteoza lui materialist-dialectic-ateista, pluseaza: Dar pe Dumnezeu il puteti atinge, il vedeti? Copiii, mai sovaitori: N-nuu... Deci - conchide decis inspectorul - DUMNEZEU NU ESTE! La care institutorul se simti dator sa intervina: Copii, voi il vedeti pe tovarasul inspector? Toti copiii: Daaa... Vine o noua intrebare: Il puteti atinge? Raspunsul curge de la sine: Daaa... si concluzia "intuitiei": Copiii, deci tovarasul inspector este? ESTE, au raspuns copiii in cor. Inspectorul era pe deplin satisfacut, aproband reluarea teoriei sale cu totul demna de Chicos Rostogan. Dar, copii, revine invatatorul, puteti vedea si pipai mintea tovarasului inspector? Copiii raspund, siguri pe ei si pe dialectica intamplarii, Nuu, in fata unui tovaras care inca nu apucase sa-si stearga de pe fata zambetul materialist, pipaibil si satisfacut. Ea ESTE? sfarseste invatatorul. NU ESTE! raspund copiii, decisi si fericiti ca, in acea ora, intelesesera cum e cu intuitia.
Istorioara de mai sus pare o gluma; de altfel, ea circula ca "fabula" in acei ani de tembelizare comunista din perioada de inceput a regimului. Dar nu a fost o gluma si, asa cum istoriseste un fost detinut politic, Gheorghe Stanescu, invatatorul a existat aievea si a platit scump lectia cu pricina.
Pe numele sau Gheorghe Zamfiroiu, acesta a patimit pentru intalnirea sa cu Dumnezeu pe calea "intuitiei materialiste" mai intai cu cinci ani de inchisoare, intre 1949-1954. Apoi a fost din nou arestat, in 1959, cand a fost chiar condamnat la moarte - pedeapsa fiindu-i comutata, dupa o chinuitoare sedere in celula mortilor vii, la munca silnica pe viata. Deja murise, intr-un fel: alaturi de el i-a fost arestata sotia si doi dintre cei trei copii - un baiat si o fata care trecusera de 14 ani, varsta "arestabilitatii" dusmanului de clasa.
Sotia nu a supravietuit temnitei, dar cei trei copii si invatatorul care descoperise ce ESTE si ce nu ESTE s-au reintalnit dupa gratierile din 1964. Arkadi Bakov, cel cu "lectia de intuitie" publicata intr-o revista umoristica sovietica la mijlocul anilor ''30, nu a avut acelasi "noroc". Ca in legatura cu atatia altii scriitori sovietici ai vremii, la noi a ajuns o singura informatie: ca "a murit prematur, in anul 1938" - anul marii prigoane staliniste. Poate ca intalnirea invatatorului cu Dumnezeu pe cale intuitiva nu a schimbat lumea; sau poate ca ea a fost prea scump platita: nu este tocmai un noroc sa-ti pierzi sotia in temnita, unde au ajuns si doi dintre propriii copii. Dar, tarziu, a venit si recompensa. Invatatorul Gheorghe Zamfiroiu a trait sa vada caderea comunismului. Dupa care s-a calugarit, lasand la o parte toate cele lumesti, pentru a ajunge, sub numele de fratele Andrei, la capatul intuitiei sale.