KPMG despre amortizarea accelerata si impozitul pe profitul reinvestit

Utilizarea amortizarii accelerate in locul recuperarii impozitului pe profitul reinvestit permite unei societati sa obtina un profit de distribuit mai mare, potrivit unui calcul comparativ realizat de firma de servicii profesionale KPMG Romania.

In ceea ce priveste recuperarea impozitului platit pentru profitul reinvestit, firmele pot beneficia de acest drept incepand cu anul 2005, pentru activele cumparate dupa 1 octombrie 2004 si puse in functiune pana la sfarsitul anului 2004, cu conditia sa nu fi utilizat pentru acestea metoda de amortizare accelerata.

Calculul realizat de KPMG are in vedere un mijloc fix care este folosit pe intreaga durata normala de utilizare, respectiv zece ani, precum si premisa ca veniturile si celelalte cheltuieli raman constante pe intreaga durata de folosinta.

Astfel, pentru o investitie cu valoarea de intrare de 7.000 unitati, care aduce venituri anuale de 100.000 unitati si cheltuieli de 60.000 unitati, impozitul pe profit platit pe parcursul celor zece ani va fi de 97.813 unitati in cazul restituirii de impozit si de 98.252 unitati dupa utilizarea amortizarii accelerate.

In schimb, profitul ramas de distribuit pe parcursul celor zece ani este de 294.747 unitati utilizand procedura amortizarii accelerate si 288.188 unitati in cazul primei metode.

In primul an de la punerea in functiune a investitiei, impozitul pe profit este de 9.125 unitati pentru cei care utilizeaza amortizarea accelerata si de 9.825 unitati la firmele care recurg la cealalta metoda.

In acelasi timp, metoda recuperarii de impozit pe profitul reinvestit presupune si unele conditionalitati.

Astfel, facilitatea poate fi utilizata doar de catre firmele care realizeaza profit. Societatile nu vor avea acest drept in faza de cercetare si dezvoltare a produselor noi, atunci cand in general inregistreaza pierderi.

De asemenea, aceasta facilitate are un impact negativ asupra fluxului de lichiditati, intrucat firmele trebuie sa plateasca, pe langa contravaloarea investitiei, si intreg impozitul pe profit, inclusiv suma pentru care cer restituirea. Aceasta va fi recuperata in anul urmator, dupa aprobarea cererii depuse la autoritatile fiscale.

In plus, facilitatea de recuperare a impozitului este tratata ca un ajutor de stat, astfel incat sunt necesare evidente speciale si documente in vederea obtinerii restituirii, inclusiv copii ale documentelor din care rezulta valoarea investitiei si plata acestora, ceea ce genereaza un flux birocratic.

O alta conditie care trebuie indeplinita este plata la termen a obligatiilor exigibile privind taxele, contributiile si impozitele la buget. Potrivit KPMG, aceasta poate genera dispute intre contribuabil si autoritatile fiscale, in cazul in care la inspectia fiscala se constata diferente de obligatii de plata la bugetul statului.

"Intrebarea care s-ar pune este daca astfel de diferente, ce pot rezulta din erori neintentionate sau de interpretare a legii vor fi motive pentru a cere societatii sa procedeze la restituirea sumelor primite, inclusiv la dobanzile aferente", potrivit KPMG.

Posibilitatea recuperarii impozitului pe profitul reinvestit a fost acordata intreprinderilor mici si mijlocii prin Ordonanta Guvernului 94/2004 privind reglementarea unor masuri financiare, care a modificat Legea 346/2004 privind regimul intreprinderilor mici si mijlocii.

Ordonanta precizeaza ca, din sumele ce se aloca anual prin bugetul de stat (0,2%) din PIB pentru finantarea programelor de dezvoltare si a masurilor de sprijinire a dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, o parte reprezinta sprijinul ce se stabileste in corelare cu investitiile efectuate de aceste entitati.

Sumele alocate sunt limitate la valoarea platilor aferente impozitului pe profit reinvestit in echipamente tehnologice, respectiv masini, unelte si instalatii, precum si computere, inclusiv echipamentele periferice ale acestora, brevete, drepturi de autor, licente, marci de comert sau de fabrica si alte valori similare, precum si achizitionarea sau producerea de programe informatice.

Potrivit Ordinului ministrului finantelor 1.461/2004, facilitatea nu se aplica bunurilor care au alte surse de finantare decat profitul brut, cum ar fi creditele, imprumuturile nerambursabile sau civile.

Legea 346 defineste intreprinderile mici si mijlocii ca fiind societatile care au mai putin de 250 de salariati, obtin o cifra de afaceri de cel mult 8 mil. euro sau detin active de maxim 5 mil. euro. O alta conditie este independenta societatii, adica firmele care nu fac parte din categoria IMM-urilor sa nu detina mai mult de 25% din capitalul social.