Diversitatea cautata de japonezi sta in resursele rusesti

Autor: Ioana Leaua 20.10.2004


Insula Sakhalin, din estul indepartat al Rusiei, pare a-si fi schimbat nationalitatea, de cand oamenii de afaceri niponi au venit aici in cautarea de resurse naturale, scrie Financial Times.



Fiecare din cele 20 de mese ale restaurantului Furusato sunt ocupate de oameni de afaceri japonezi care savureaza o cina tipic nipona. Chelnerite imbracare in kimono-uri transporta farfurii mari de sushi, sashimi, felii subtiri de carne de vita, orez condimentat cu curry si cotlete de porc. Toate felurile de mancare sunt udate cu bere Kirin, Asahi sau Sapporo, servita in pahare mici.



Restaurantul ar putea fi oriunde in Japonia. Dar aceasta este Rusia. Chelneritele cu kimono-uri sunt blonde, localnice din Yuzhno-Sakhalinsk, capitala insulei Sakhalin din estul Rusiei. Oam enii de afaceri niponi sunt aici pentru un singur motiv: Rusia in general, si insula Sakhalin in special, sunt Arabia Saudita a gazului natural.



"Este o resursa de clasa mondiala", spune Ian Craig, director executiv la Sakhalin Energy Investment Company (SEIC), detinuta in proportie de 55% de gigantul Royal Dutch/Shell si in proportie de 45%, de doua companii japoneze, Mitsui si Mitsubishi. "In termeni de rezerve cunoscute de petrol si mai ales de gaze naturale, insula Sakhalin depaseste cu usurinta ce a mai ramas in Marea Nordului", a afirmat Craig.



De la socul petrolier din 1973, cand explozia preturilor la benzina a luat prin surprindere miracolul japonez, Tokyo a ramas cu obsesia diversificarii surselor de energie.



Asa ca Japonia s-a apucat sa-si micsoreze dependenta de petrolul provenit din Orientul Mijlociu, construindu-si sectorul de energie nucleara si semnand contracte pe termen lung pentru obtinerea de gaz natural lichefiat cu furnizori de talie mondiala, de la Indonezia la sultanatul Oman.



In prezent, circa o treime din enegia generata in Japonia este de natura nucleara, 22% provine din gazul natural lichefiat si 11% din carbune. Acum Japonia isi poate duce programul de diversificare cu un pas mai departe.



La numai 50 de mile de Hokkaido, in nordul Japoniei, se afla Sakhalin, o insula cu o lungime de 450 de mile. Jumatatea sa sudica s-a aflat sub controlul Japoniei pana la confiscarea sa, in 1945. Tokyo nu mai are pretentii teritoriale asupra insulei, care apartine in prezent Rusiei.



Ca urmare, fondurile si knowhow-ul tehnic japonez sunt bine venite si companiile nipone au devenit actionari multi-miliardari la doua mari investitii energetice din Sakhalin.



Sakhalin 2, proiectul in care sunt implicate Mitsui si Mitsubishi, s-a dovedit a fi cel mai deschis dintre cele doua. Investitia produce deja cantitati limitate de petrol si parcurge rapid tranzitia spre a doua faza, de 10 miliarde de dolari, care o va transforma in una din cele mai importante furnizoare de gaz natural lichefiat din lume.



De la sfarsitul lui 2007, gazul extras din platforma maritima aflata la nord-est de Sakhalin va fi transportat prin conducte pana la Prigorodnoye, in sudul insulei. In ceea ce a fost, pana nu demult, un mic sat, gazul va fi prelucrat pana la forma de gaz natural lichefiat intr-una din cele mai mari fabrici de acest gen din lume, inainte de a fi transportat in Japonia, Coreea de Sud, SUA si, probabil, China.



Proiectul nu a decurs fara problemele firesti. Companiile aflate in calitate de actionari au fost nevoite sa depaseasca unul din cele mai dificile climate din lume. Miscarile de pe piata valutara si pretul in crestere al bunurilor de productie, cum ar fi otelul folosit la conducte, au majorat costurile de implementare a proiectului. Acest fapt ar putea duce la neintelegeri cu Moscova, datorita costurilor ridicate, care inseamna profituri mai reduse pentru Rusia.



Proiectul a fost criticat si pe motive ecologice, dupa ce s-a produs o deversare de petrol si au aparut ingrijorari ca forarea ar putea pune in pericol specia de balene gri, aflata pe cale de disparitie, care se hraneste in zona si care nu mai cuprinde decat 100 de exemplare.



Problemele celuilalt mare proiect in care Japonia este implicata financiar sunt de natura elementara. Sakhalin 1, exploatata de Exxon Mobil, are doua faze. Cea de a doua faza necesita construirea unei conducte pentru transportarea a 6 milioane tone de gaz natural pe an, din Sakhalin in Japonia. Singura problema este ca nici un cumparator japonez nu s-a aratat interesat.



Decizia de a construi o conducta, in loc sa se transporte produsul sub forma de gaz natural lichefiat, care poate fi furnizat mai multor piete, a ridicat cateva semne de intrebare in domeniu. Dar Exxon isi apara investitia.



"Parerea noastra este ca o conducta este cea mai avantajoasa metoda de a transporta gaz natural din zona Sakhalin 1 catre potentialii consumatori", a declarat compania.



"Vrem sa fie cat se poate de clar ca atat Sakhalin 1, cat si Sakhalin 2 sunt deosebit de importante pentru posibilitatea aducerii resurselor naturale in Japonia", a declarat un oficial responsabil cu energia din aceasta tara. "Aceasta este pozitia noastra oficiala, dar din pacate nu putem obliga firmele din sectorul privat sa actioneze cum am dori noi", a continuat el.



Companiile de utilitati, obisnuite cu gazul natural lichefiat, nu se grabesc sa cumpere gazul transportat prin conducte, cu care nu prea au experienta.



Spre deosebire de Coreea de Sud, Japonia nu dispune de o retea nationala de conducte pentru transportarea gazului natural. Si nici cererea pentru energie nu creste intr-un ritm alarmant.



Daca firmele nu trec de pe carbune sau petrol pe gaz natural, ceea ce ar necesita o transformare costisitoare a centralelor energetice existente, nu apare nici nevoia urgenta de companii private care sa furnizeze astfel de servicii.



Exxon Mobil isi pastreaza convingerea ca Japonia este cea mai fireasca piata pentru gazul natural extras din insula Sakhalin. Cu toate acestea, nu a exclus posibilitatea de a vinde produsul Chinei, aflata in concurenta acerba cu Japonia pentru resurse de energie.



Ar fi un paradox daca Beijing-ul ar pune astfel mana pe resurse energetice descoperite cu bani japonezi si urmarite cu ardoare de guvernul nipon.



"Ar fi un mare pacat", a subliniat oficialul japonez.





China si Japonia, angajate in competitia pentru resurse naturale. Cazul Noranda



Ca si rivalul sau, Japonia, si China face in prezent investitii, folosind o parte din rezervele sale valutare de 480 miliarde de dolari, pentru a diminua dependenta economiei de resursele straine.



Intentia autoritatilor de la Beijing reflecta insa si politica "mai deschisa", initiata de fostul presedinte Jiang Zemin, care urmareste sa incurajeze cele mai importante corporatii chineze sa investeasca peste hotare.



Cea mai recenta si in acelasi timp cea mai importanta tranzactie urmarita de China este achizitionarea companiei miniere canadiene Noranda, pentru aproape 5 miliarde de dolari, de catre Minmetals, una dintre cele 53 de intreprinderi de profil aflate in proprietatea statului chinez. Scopul achizitiei este potolirea setei industriei chineze, aflate in continua expansiune.



Maniera de achizitie propusa este noua pentru China. Pana acum, companiile chineze de stat s-au concentrat pe cumpararea de resurse, achizitionand actiuni in campuri petrolifere, rezerve de gaze naturale si rezerve minerale. Odata cu tranzactia Noranda, este evidenta o importanta schimbare strategica.



"Pana acum, companiile chineze cumparau preponderent active; nu au recurs in trecut la preluari de corporatii", a declarat Gordon Paterson, directorul diviziei de investitii a Citigroup Asia-Pacific.



"Fata de achizitiile de active din trecut, achizitia companiei Noranda va determina o metamorfoza completa a strategiei Minmetals", a adaugat el.



Analistii considera ca firmele chineze se tem ca integrarea acestor achizitii externe sa nu fie compromisa de lipsa know-how-ului managerial si a resurselor financiare, si exista o oarecare precautie inainte de a intra in competitie cu concurentii straini pentru preluarea companiilor listate la bursa.



Achizitia companiei Noranda, care se preconizeaza ca va fi incheiata la mijlocul lunii noiembrie, va surclasa toate investitiile anterioare ale companiilor chineze care aveau ca obiect corporatii internationale.



Compania va aloca sumele necesare preluarii din rezervele financiare existente si din creditele acordate de Banca de Dezvoltare din China. De asemenea, Citigroup analizeaza posibilitatea creditarii suplimentare a companiei.





Asia, mare consumator de gaz natural



Potrivit declaratiilor facute la cea de a 22-a Conferinta Mondiala pentru Gaz Natural, din iunie anul trecut, cererea pentru gaz natural va creste in Asia cu cate patru procente pe an in urmatorii 30 de ani, mult mai rapid decat in restul lumii, ceea ce face necesara crearea unei infrastructuri adecvate de conducte pentru transportul acestei resurse de energie.



Cota Asiei din consumul global a crescut de la 2% in 1960, la 12% in 2003 si ar trebui sa atinga 19% in 2030, a declarat anul trecut Kunio Anzai, presedinte al Asociatiei Japoneze de Gaz Natural.
ioana.leaua@zf.ro