Amintirile unui om liber (V)

Publicam alte fragmente din insemnarile memorialistice inedite ale unui fost diplomat roman din anii interbelici. Chiar daca autorul lor era retras din activitate si nu se mai afla in centrul evenimentelor relatate, notatiile sale ne introduc intr-o lume mai putin cunoscuta chiar si cercetatorului avizat. Este lumea culiselor, lumea zvonurilor colportate, a informatiilor din alte surse decat cele oficiale. Al. Iacovachi (1876-1956) memorialistul, avea legaturi in lumea politica si mondena a vremii, fiind un comentator critic al regimului de autoritate personala instaurat de regele Carol II la inceputul anului 1938. In noiembrie 1939 - de cand dateaza notatiile -, tara era guvernata de Cabinetul condus de Constantin Argetoianu, format la 23 septembrie 1939. Raz boiul incepuse in Europa. Germania si URSS atacasera Polonia. Rusia bolsevica se pregatea sa invadeze si Finlanda. (Ioan Lacusta)

Consider atentatul comis la MA1nchen in ziua de 8 noiembrie (1939) ca o manifestare vadita a unei stari tulburi in natiunea germana. Exclud din capul locului interventia vreunei puteri straine, dar socotesc ca nemultumirea crescanda a poporului german contra politicii absurde pe care domnul Hitler i-o impune este din cauza crimei care ar fi putut sa-i coste viata.

Pentru a sustine parerea ca firele acestui atentat duc in afara Germaniei, Legatiunea Germaniei din Bucuresti publica informatiunea ca "pe langa recompensa de 600.000 marci oferite de Germania pentru descoperirea atentatorilor, se acorda o recompensa suplimentara de 300.000 marci, in moneda straina platita de reprezentantele Germaniei din tara respectiva acelor cari vor da indicatiuni pentru descoperirea criminalilor."

Deci o prima delatiune! Notez si faptul ca Legatiunea Germaniei constata cu multumire ca "pe langa sefii misiunilor diplomatice din Romania ale tarilor neutre, generalul Dombrowski, primarul general al Capitalei, precum si numeroase personalitati publice si mondene romane au exprimat Legatiunii germane din Bucuresti adanca lor satisfactie ca atentatul indreptat in contra FA1hrerului n-a izbutit". Prin "personalitati mondene", Legatiunea Germaniei a voit sa inteleaga pe oamenii cari, cu toate ca neavand nici o situatiune oficiala, insemneaza totusi ceva printre noi. Sunt multumit de a nu ma numara printre acestia.

Intr-o ordine de idei asemanatoare, notez ca acum vreo zece zile ni s-a adus stirea ca politia noastra a descoperit un complot care urmarea scopul de a distruge prin atentate savarsite cu materii explozive podurile si comunicatiile cari asigura legaturile trupelor noastre de pe frontul apusean cu interiorul tarii. Printre cei cari s-ar fi facut vinovati de complicitate ar fi fost si personalitati de seama din lumea minoritara ungureasca.

Cat timp a fost vorba de personalitati de seama din lumea civila, lucrul mi s-a parut firesc, data fiind ireductibila vrajmasie a ungurilor si dorinta lor de a nimici Romania de astazi. Dar atunci cand politia descopera si fotografiaza in caziere pachete aflate in spatele cartilor aflatoare la biblioteca Monseniorului Fillder, episcop catolic al Oradiei, pachete continand kilograme de explozibil, atunci cred ca mirarea este justificata. Cum se poate ca un pastor de suflete sa ajunga la o asemenea stare de aberatie, incat sa permita adapostirea in propria lui casa a ceea ce trebuie sa distruga statul caruia, in calitatea sa de reprezentant al Sfantului Scaun, i-a jurat credinta si lealitate!

Avem multi dusmani la noi in tara si trebuie sa ne ferim de dansii si sa-i supraveghem de aproape. Ministrul Ungariei se arata foarte intristat de fapta Monseniorului Fillder, care zadarniceste pentru un timp incercarile de a realiza o apropiere intre guvernul sau si cel romanesc. Apropierea aceasta era dorita de guvernul nostru si toata politica sa fata de minoritatile etnice o dovedeste. In aceste imprejurari, Biserica Catolica nu a servit cauza infratirii popoarelor.

Aflu ca domnul Argetoianu ia foarte in serios inovatiunea pe care o reprezinta in viata noastra politica ideea Frontului Renasterii Nationale. Domnul Tatarescu care ar dori sa aduca tarii servicii pe care aceasta nu i le cere, ofera dejunuri la care participa fostii sai colegi de guvern si pe care ar dori sa si-i apropie. Astfel, de curand, domnul Argetoianu fiind invitat la o asemenea agapa, ar fi insistat pe langa unii dintre comeseni dandu-le sfatul ca nu numai ca trebuie sa se inscrie in FRN, dar si sa ia parte activ la lucrarile noului partid politic.

"Trebuie neaparat sa va inscrieti", nu inceta de a spune domnul Argetoianu, "si sa inchinati toata activitatea dumneavoastra reusitei lucrarilor partidului". Unul dintre cei prezenti i-ar fi spus: "Sa presupunem ca ne-am inscris. Dar cum vezi dumneata un om de varsta mea lucrand sub ordinele domnului (C.C.) Giurescu?" E drept ca in ultimele sale declaratiuni facute presei straine, domnul Giurescu a cerut cinci ani pentru realizarea scopurilor partidului pe care-l conduce ca ministru. Pana peste cinci ani, multe se vor intampla si cine stie care va fi pana atunci soareta acestei creatiuni pe care eu nu o cred viabila. In sate si in orase, Frontul Renasterii Nationale inspira numai temere, dragoste insa la foarte putini. El este considerat ca un fel de surogat al politiei de stat, care controleaza acum totul. Multi oameni pacinici spun ca "pleci de acasa, dar nu stii daca te vei mai intoarce". Temerea este evident exagerata; regimul insa seamana cu CEKA si de asa ceva sa ne fereasca Dumnezeu.

Rezervistii intorsi din concentrare de pe fruntaria ungureasca aduc stirea ca regele va incuviinta o noua reforma agrara, deci o noua expropriere a putinului care mai ramane inca din fosta mare proprietate. Stirea este exploatata si de partizanii domnului Maniu, care si-o insusesc, atribuind sefului lor politic meritul ideii, in scopul de a inviora o popularitate care se stinge.

Pe tot cuprinsul tarii se face o apropiere intre razboi si o noua distribuire a pamantului. Se desteapta o stare care nu va putea fi astamparata fiindca nu mai este pamant de dat, 92% din terenul arabil fiind in stapanirea taranilor, nu vad la ce ar putea servi ramasita de opt% pentru a satisface dorinta celor fara pamant.

Constitutia regelui Carol II a redat proprietatii caracterul ei sacru si inviolabil, spre deosebire de Constitutia din 1923, care spunea ca proprietatea este garantata. Restabilirea proprietatii a fost primita cu multa recunostinta de toti cei care asteapta de la Dumnezeu si de la pamant painea lor de toate zilele.

Nu se stiu cauzele care au determinat pe rege sa se desparta de domnul Argetoianu. Sunt diferite banuieli, insa intre cari: din partea statelor aliate s-ar fi soptit suveranului ca prezenta domnului Argetoianu in fruntea guvernului nu le da toate garantiile dorite despre neutralitatea noastra si ca mentinerea sa in aceasta demnitate ar putea sa pericliteze mai tarziu interesele vitale.

Pe de alta parte, domnul Argetoianu cunostea de vreo trei saptamani uneltirile domnului Tatarescu pentru a redobandi puterea, le cunostea si nu reactiona in nici un fel, cu toate ca cei mai devotati din directiunea Cabinetului sau politic nu incetau a-i atrage atentiunea asupra intensificarii acestor intrigi.

In convorbirea pe care a avut-o regele cu Reymond Recokly, putin timp dupa moartera lui Armand Calinescu, suveranul a spus ziaristului francez ca se simte multumit de a nu avea ca prim-ministru pe un om de varsta lui. Ar fi socotit oare regele ca domnul Argetoianu era prea in varsta pentru a putea sa execute intocmai gandurile sale? Sau poate suveranul gasea ca domnul Argetoianu era prea om de dreapta?

CITAT 1:

"Pana peste cinci ani, multe se vor intampla si cine stie care va fi pana atunci soareta acestei creatiuni pe care eu nu o cred viabila. In sate si in orase, Frontul Renasterii Nationale inspira numai temere, dragoste insa la foarte putini. El este considerat ca un fel de surogat al politiei de stat, care controleaza acum totul. Multi oameni pacinici spun ca "pleci de acasa, dar nu stii daca te vei mai intoarce". Temerea este evident exagerata; regimul insa seamana cu CEKA si de asa ceva sa ne fereasca Dumnezeu."

CITAT 2:

"Deci o prima delatiune! Notez si faptul ca Legatiunea Germaniei costata cu multumire ca "pe langa sefii misiunilor diplomatice din Romania ale tarilor neutre, generalul Dombrowski, primarul general al Capitalei, precum si numeroase personalitati publice si mondene romane au exprimat Legatiunii germane din Bucuresti adanca lor satisfactie ca atentatul indreptat in contra FA1hrerului n-a izbutit". Prin "personalitati mondene", Legatiunea Germaniei a voit sa inteleaga pe oamenii cari, cu toate ca neavand nici o situatiune oficiala, insemneaza totusi ceva printre noi. Sunt multumit de a nu ma numara printre acestia."