Avem sau nu economie de piata functionala?

Mai sunt doar cateva zile pana la publicarea la Bruxelles a Raportului de tara privind Romania. Asteptam cu sufletul la gura diagnosticul Uniunii Europene: avem sau nu economie de piata functionala? Ca sa-mi fac o parere, am consultat mai multe tratate de economie politica si am constatat ca nu exista o definitie stiintifica a acestei notiuni, nu exista o cuantificare a economiei de piata care sa ne spuna daca ea funtioneaza bine, nici niste criterii precis stabilite astfel incat sa fie punctualizate cifric sau procentual. De fapt, notiunea a aparut in legatura cu tranzitia de la o economie de tip comunist la capitalism. Nu ne ramane deci decat sa judecam dupa modelele din tarile postcomuniste care s-au calificat ca atare si sa vedem in ce masura performanta Romaniei in 2003 se apropie de aceste modele.

Mi se pare evident ca daca raportorii vor aprecia situatia din Romania de la inceputul lui 2003 si pana in septembrie, sentinta lor va fi negativa. Guvernul Nastase o zbarcise cu finantarea intreprinderilor paguboase, procedase la mariri de salarii fara acoperire bugetara in intreprinderi si institutii de stat si taragana lucrurile in domeniul privatizarii ca sa nu mai vorbim de coruptia desantata si fraudele care umpleau pagina intai a ziarelor. Desigur, Nastase calarea pe o crestere economica viguroasa, dar asta se intampla si in timpul economiei etatiste din timpul comunismului.

Dupa parerea mea, in lipsa unei definitii stiintifice, diagnosticul raportorilor comunitari depinde in ultima instanta de atitudinea guvernului fata de reforma, daca manifesta dorinta de a schimba radical structura si functionarea economiei si demonstreaza curaj si viteza in efectuarea reformei. Iata cazul Bulgariei: desi saracia este mai cumplita decat in Romania, ceea ce a determinat Comisia Uniunii Europene sa-i acorde statutul de economie de piata functionala a fost determinarea si curajul guvernului Simeon, fost rege, de a trece la masuri radicale de reforma profund nepopulare, asa cum denota recentele alegeri locale din Bulgaria.

Ei bine, guvernul Nastase si-a dat seama in ultimul moment ca il asteapta o sentinta fatala la 5 noiembrie. Adrian Nastase s-a dus la Bruxelles cu o lista de opt promisiuni. Spre surpriza generala, toate promisiunile de pe lista au fost puse in practica cu mare iuteala. Uzina Tractorul a fost vanduta concernului italian Landini, s-au gasit formule de privatizare pentru Roman-Brasov si ARO-Campulung, a fost demarata si licitatia pentru vanzarea Petrom. In ce priveste coruptia, ea a fost declarata sarcina nr.1 a guvernului. Ca varf de lance in lupta contra coruptiei a fost lansat ministrul Ionel Blanculescu, care a facut prapad printre coruptii din dominiul sanitar, unii directori si sefi au luat-o la fuga cu demisia in mana si a pus pe picior de razboi punctele vamale pe unde se strecurau contrabandistii de droguri, tigari si bauturi alcoolice. Ca o culme, demiterea celor trei ministri Puwak, Beuran si Mihailescu a avut un ecou trasnet, care conteaza mai mult decat orice realizare macroeconomica.

Problema care se pune este urmatoarea: data fiind viteza cu care a alergat guvernul Nastase pe ultima suta de metri, vor fi oare in stare raportorii Comisiei de la Bruxelles sa "digere" aceste miscari spectaculoase si sa schimbe fraze intregi din Raportul de tara, inclusiv diagnosticul?

Intr-un cuvant sa concludem: daca Raportul a fost redactat inainte de octombrie si a ramas batut in cuie, diagnosticul e negativ. Daca raportorii au fost uimiti si impresionati, ca si noi de iuteala cu care a operat guvernul Nastase in octombrie, atunci avem economie de piata functionala.