Milioane de dolari castigate si pierdute pentru o "emotie"

Se spune despre Internet ca este rece si impersonal. Ca mesajele transmise prin posta electronica n-au nimic din vraja scrisorilor clasice, impregnate de personalitatea autorului. Utilizatorii de Internet au insa o alta teorie in sustinerea careia vin cu mii de dovezi: emoticoanele. Vedeta: Smiley.
Toata lumea trebuie sa fi auzit de Smiley. Sau cel putin sa-l fi vazut: o bulina galbena cu doua puncte negre si o paranteza aranjate sub forma de chip de om care zambeste. Smiley, adica Zambaretul, e prezent astazi pe insigne, tricouri, afise publicitare si, de cativa ani, pe Internet.
Pe cat de multa veselie denota acesta, pe atat de crancen a fost razboiul intre cei doi creatori ai sai: un grafician american care a murit sarac si un jurnalist francez care se scalda in milioane de dolari.
In 1964, graficianul american Harvey Ball a fost angajat sa nascoceasca un simbol potrivit pentru o companie de asigurari. Cum politica firmei prevedea ca angajatii sa zambeasca pana si cand raspundeau la telefon, Ball a facut un desen care sa-i reprezinte. El a marturisit ca nu i-au trebuit mai mult de zece minute pentru a-i veni ideea si doar cateva secunde pentru a o pune in practica. Un cerc, doua puncte si o paranteza - un simbol pentru care Harvey Ball a primit 45 de dolari.
La aproape opt ani de la aparitia lui Smiley in America, jurnalistul francez Franklin Loufrani de la ziarul France Soir publica primul "zambaret" pentru a atrage atentia asupra unui grupaj de stiri pozitive. Imediat, Smiley a suferit primele modificari, in functie de natura informatiilor din ziar. De exemplu, stirile care anuntau cine a mai fost arestat erau marcate cu un Smiley dupa gratii, iar cele despre hoti, cu un Smiley in chip de pirat.
Este posibil ca ziaristul Franklin Loufrani sa fi stiut de existenta lui Smiley in America, mai ales ca in 1970 acesta a inceput sa apara si in Europa pe tot felul de obiecte cu mesajul scris "Have a happy day!" ("Sa aveti o zi fericita!"). Cu toate acestea, el l-a inregistrat pe Smiley ca inventie proprie in 80 de tari. Doar in SUA nu a reusit.
In timp ce francezul castiga milioane de dolari de pe urma lui Smiley, americanul sustinea ca nu il intereseaza banii, insa doreste sa fie recunoscut drept creatorul simbolului surazator. Totusi, a inregistrat si el o versiune a lui Smiley cu semnatura sa pe el. Ball nu l-a dat niciodata in judecata pe Loufrani si nici nu a mai castigat vreun ban de pe urma creatiei sale.
In anii '90, cand posta electronica si programele de transmitere rapida a mesajelor au devenit accesibile tuturor si au inceput sa fie utilizate la scara mondiala, Smiley a pasit si el pe Internet. Initiativa a avut-o tot francezul Franklin Loufrani. Acum, variantele lui Smiley, care se gasesc cu miile pe Internet, sunt cunoscute sub numele de "emoticons" (emotion - emotie; icon - desen). "Emotiile" se ataseaza mesajelor scrise, apropiindu-i pe cei care aleg sa comunice prin Internet.  Internautii isi zambeau unul altuia si inainte ca Smiley si variantele lui sa ajunga pe Internet. Foloseau o metoda simpla, cu ajutorul semnelor de punctuatie. Emotiile erau insa rasturnate: :-) pentru bucurie, :-( pentru suparare, :-o pentru uimire, <:-< pentru furie, :-D pentru ras in hohote etc. Simbolurile sunt inca folosite pe Internet, insa mult mai rar. Cel care a propus primele doua dintre aceste simboluri, in 1982, este americanul Scott E. Fahlman.