Maneaua
Cand eram in liceu - prin anii '80 - nu existau manele. Masele ascultau muzica usoara, populara si romante, tinerii - folk si rock. Au fost si diferite perioade in care erau la moda muzica sarbeasca, cea greceasca, cea araba... Dar, de exemplu, in discotecile din Costinesti - "Statiunea Tineretului" - nu auzeai niciodata asa ceva. Acolo, tinerii se distrau pe muzica disco sau la concertele Compactului si Irisului.
Tot astept un studiu serios, facut de muzicologi, care sa ne arate clar unde se situeaza manelele. Efectul lor este profund toxic. Societatea s-a impartit in doua: pro si contra manele. Manelistii nu concep ca exista si altfel de muzica, iar noua ni se cere sa-i intelegm si sa fim toleranti. Si, culmea, se gasesc si ne-manelisti care sa le ia apararea, in numele unui multiculturalism prost inteles. Manelele au poluat totul, printr-o invazie agresiva si vulgara, au devenit un mod de viata, o conceptie, o mentalitate.
Sigur, manelele pot fi receptate ca fiind "un specific pitoresc". Dar mie, ca romån, nu mi se pare un "pitoresc reprezentativ" pentru tara asta. Si cand cineva incearca sa-mi bage chestia asta pe gat, ma simt jignit.
De ce mi se par mie manelele kitsch? Pentru ca, indiferent ce "piesa" ai alege, toate suna la fel (de prost) - e un fel de nesfarsita variatiune pe aceeasi tema. Pentru ca "versurile" sunt stupide, vulgare, agramate, iar "mesajul" lor promoveaza "valorile" si etica de viata a celor care-si fac "palate cu turnulete" (fara autorizatie de constructie, desigur), in care dorm cu o sabie ninja sub cap si cu un lant de aur la gat, cu Mercedesul furat din Germania parcat in curte.
Pentru ca videoclipurile acestor "piese" - prost filmate si montate (gen nunta lui Vali Vijelie) - ne prezinta o lume in care femeile arata ca prostituatele de pe centura, iar barbatii ca pestii lor fiorosi si mafioti. Pentru ca vad deseori pe strada cate o supermasina de lux, decapotabila, condusa de niste smecheri care asculta manele la maximum (niciodata altceva!) si politistul imi spune "asta e furata, fac pariu". Pentru ca prin piete baietii care vand casete cu manele la taraba dau la maximum, volumul boxelor uriase.
Si pentru ca muzica asta pur si simplu suna prost, ieftin si dulceag - o "strutocamila" combinata din muzica tiganeasca, turceasca si folclor romånesc, superficiala, ieftina, facila, facuta usor, cantata "lautareste". Ce e popular azi in Romånia? Manelele, telenovelele, banul castigat pe "scurtatura", fotbalul, alcoolul, birocratia, cumetria, spaga, coruptia, traficul de influenta. Si, in tot acest peisaj, unii se suie beti pe mese si danseaza, fericiti ca porcul care se tavaleste prin noroi, cantand "Aoleu, viata mea!". Asta e maneaua.
Un fel de "daca tot e sa ne ducem crucea, hai macar sa bem si sa ne veselim, ca o sa ni se para crucea mai usoara si viata mai frumoasa".
"Marii artisti" ai manelelor de azi s-au nascut din ratiuni pur comerciale, iar ardoarea cu care apara maneaua este de fapt o stratagema ieftina de "marketing" menita sa le conserve vanzarile.
Altii au fost capabili sa cucereasca lumea cu interpretari si adaptari ale diferitelor muzici folclorice nationale - asa s-au nascut, de exemplu, gospel-ul, rhythm & blues-ul, jazz-ul, reggae, rasta etc.
La noi, unii se bucura, stupid, ca pana si turistii straini gusta maneaua, ca si cum ar fi un bun cultural national. Prea usor trecem anumite fenomene la categoria "trasatura caracteristica a poporului" sau "valoare nationala", uitand un adevar simplu: nu tot ce e popular e automat de valoare si de bun gust. Maneaua a devenit dintr-o chestie de nisa un fenomen national. Si asta pentru ca promoveaza o viziune si o mentalitate despre viata in ton cu vremurile pe care le traim. Mentalitate care as vrea sa dispara cat mai repede. Pentru ca maneaua nu construieste, ci este o "dulce frana", o stare pe loc. Nu este un antibiotic care sa anihileze infectia, e doar un analgezic-sedativ menit sa ne induca o stare de bucurie stupida in mijlocul dezastrului. Este tuica pe care o bei in loc sa te duci la dentist. Si maneaua nu are, in nici un caz, nimic de a face cu faimosul dans al lui Zorba Grecul de pe plaja sau cu proverbiala capacitate a romånului de a face "haz de necaz".
Nu vreau interzicerea manelei. Sunt de acord ca fiecare asculta in fond ce vrea. Vreau doar mai multa luciditate, decenta si o adevarata toleranta multiculturala. Si nu mai vreau ca manelele sa fie promovate drept altceva decat sunt. Nu ma deranjeaza prezenta lor, in sine - le pot ignora -, ci agresivitatea promovarii lor. Si ma mai deranjeaza acest soi curios de "nationalism cultural", care face grave confuzii de valori si ridica o cantitate de muzica - maneaua - la rang de calitate si valoare.