Contract de munca sau "munca la negru"?

In perioada asumarii raspunderii pentru noul Cod al muncii, domnul Marian Sarbu, ministrul muncii si solidaritatii sociale, ajunsese o adevarata vedeta TV. Astfel, domnul ministru cauta sa ne convinga de avantajele modificarii legislatiei muncii si de reformele care vor urma. Prima reforma: plafonarea indemnizatiilor pentru cresterea copiilor pana la varsta de doi ani, a esuat lamentabil. Dupa ce guvernul s-a jucat de-a ordonantele si si-a aratat muschii in fata mamelor care stau acasa si isi cresc copiii din banii bugetului asigurarilor sociale, noul Cod al muncii a intrat intr-un con de umbra. 
Asa cum ne-am obisnuit, aceasta liniste este rau prevestitoare pentru angajatori. Ceea ce se intampla insa in practica este extrem de ingrijorator. Iat a ca, dupa circa doua luni de la intrarea in vigoare a noului Cod al muncii, birocratia de la inspectoratele teritoriale de munca a reusit sa ne convinga ca este mai rau decat inainte. Incheierea unui contract de munca reprezinta o aventura periculoasa pentru sanatatea si nervii angajatorului. Iata cateva argumente in acest sens:
1. Desi Codul muncii prevede obligatia inregistrarii contractelor de munca in registrele de evidenta a salariatilor, cumpararea acestui document trebuie facuta cu mare grija. In primul rand pretul unui astfel de document este de 150.000 lei, pret destul de mare pentru angajatori. Iar daca ai nenorocul sa nu aiba exact 100 de pagini (si ai facut enorma greseala de a numerota paginile), atunci va trebui sa cumperi un alt exemplar. Alti bani, alta distractie! In al doilea rand, inregistrarea unui astfel de document se face intr-un singur loc din Bucuresti, programul cu publicul fiind lunea si miercurea de la 9 la 16. In al treilea rand, operatiunea (foarte laborioasa, sa recunoastem!) de a inscrie un numar dureaza doar doua luni.
2. Utilizarea registrului de evidenta a salariatilor este cam fara obiect, atat timp cat fiecare contract de munca trebuie inregistrat in continuare la inspectoratul teritorial de munca. Si in aceasta situatie poti avea surpriza ca pleci cu contractul de munca neinregistrat, daca nu folosesti formularul corespunzator. Nu mai conteaza ca in Codul muncii se prevede posibilitatea negocierii clauzelor din contractul de munca. Contractul de munca nu este bun decat daca este cumparat de la inspectorat.
3. Au aparut reguli nescrise, dar foarte riguroase. De exemplu, daca esti reprezentantul legal al unei microantreprinderi si vrei sa inchei contract de munca cu aceasta, trebuie sa semneze altcineva in calitate de reprezentant legal. In astfel de situatii refuzul este verbal si nu ai nici o sansa sa obtii o justificare scrisa asupra motivelor refuzului inregistrarii. De asemenea, inregistrarea contractelor de munca presupune prezentarea dosarului personal al angajatului din care nu trebuie sa lipseasa certificatul medical si copii dupa toate actele persoanei respective (acte de identitate, diplome si certificate de calificare). Iar obtinerea certificatului medical costa!
4. Desi s-au eliminat paragrafele din Legea 130/1999 privind conventiile civile, au ramas in vigoare obligatiile de a preda copii dupa statele de salarii, comisioanele pentru completarea si certificarea cartilor de munca, si bineinteles sanctiunile pentru nerespectarea obligatiilor. In plus, legea privind asigurarile pentru somaj, prevede sanctiuni foarte aspre pentru persoanele care fac angajari fara sa anunte Agentia de Ocupare a Fortei de Munca (amenzi de pana la 50 de milioane lei).
5. In cazul cumulului de functii, inclusiv in cazul contractelor de munca cu timp partial, problemele devin si mai mari. Principala problema o reprezinta modul de obtinere a drepturilor de asigurari sociale deoarece, de exemplu, certificatele medicale sunt eliberate intr-un singur exemplar, iar conform legii, plata acestor certificate se face de catre angajator.
Problemele prezentate mai sus nu sunt decat cateva situatii cu care se confrunta angajatorii in cazul in care doresc sa respecte legea. Din nefericire, astfel de situatii ii pot face pe multi angajatori sa renunte la aplicarea procedurii legale si sa aleaga o metoda mai simpla si, se pare, mai putin solicitanta: munca la negru.