Datoria amintirii

Calendarul persecutiei religioase in tarile comuniste (IV)
In aceasta ultima serie de fragmente din cartea lui Sergiu Grossu - "Datoria amintirii. Calendarul persecutiei religioase in tarile comuniste" - carte in curs de aparitie la Editura Masina de Scris, atrag atentia in primul rand insemnarile referitoare la asa zisul Congres de la 1 octombrie 1949, de la Cluj, organizat sub stricta supraveghere a structurilor puterii care si-au asigurat colaborarea obedienta a patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane. In atmosfera inghetata a Congresului s-a facut unirea dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica, ceea ce a insemnat, de fapt, distrugerea catolicismului in Romania. Protestele clericilor cu demnitate din elita catolicismului fata de acest act au avut ca efect doar pedepsirea drastica a acestora; au fost arestati, maltratati, condamnati la ani grei de inchisoare, iar multi dintre ei si-au sfarsit viata in temnita, dar fara sa-si tradeze convingerile. In afara de martirii Bisericii catolice sacrificate din Romania mai sunt evocati si clerici din alte tari comuniste care au protestat, cu pretul unor mari sacrificii, de multe ori cu pretul sacrificiului suprem, impotriva oprimarii Bisericii. In argumentele lor revine frecvent ideea duplicitatii politicii statelor comuniste care, in timp ce se angajau, prin tratate internationale, sa respecte libertatea de constiinta a cetatenilor lor, ii vanau cu salbaticie pe cei care indrazneau sa beneficieze de libertatea promisa.

4 AUGUST 1951. Un alt misionar belgian, parintele Joseph Schyns de la Academia Verbist la Beijing, a fost arestat si aruncat in inchisoare. Iata ce povesteste acesta: "Timp de sase saptamani, temnicerii mei nu m-au lasat sa dorm decat de doua ori, cate trei ore, lungit pe trei scaune. In sase saptamani, interogatoriile s-au succedat intr-un ritm de doua sau trei pe zi: primul dura douasprezece ore la rand, altele doua durau doua, trei sau patru ore, in general nouasprezece ore de interogatoriu si cinci de pauza. In timpul interogatoriilor, trebuia sa stau pe vine, cu labele picioarelor intinse, calcaiele lipite, mainile la spate, catusele la incheietura mainii. Cand cadeam pe spate, nu ma ridicau de barba pentru a ma repune in pozitia initiala, cum faceau cu altii, ci cu lovituri de picioare. In plus, ingramadeau la spate si la ceafa dale de piatra si caramizi. Cateodata imi puneau pe pulpe o planseta pe extremitatile careia se asezau, in picioare, doi soldati.(...) Dar tortura cea mai dureroasa era suspendarea. Iata in ce consta: ma urcau pe o gramada de caramizi, cu bratele legate la spate. Cu ajutorul unei franghii, fixate de verigile catuselor, un soldat imi tragea incheieturile mainilor pana la inaltimea cefei si legau franghia de un cui fixat in perete, putin mai sus decat capul. Apoi imi luau caramizile de sub picioare. In acel moment simteam ca ma aflu deasupra unui abis. Greutatea corpului dezarticula umerii, coatele, incheieturile mainilor, catusele se infundau in carne". 

15 AUGUST 1949. Parintele Jean Louis Fierens, misionar in China, "a fost incarcerat pentru ca a botezat un copil al unor parinti crestini. L-au inchis, impreuna cu patru femei si trei barbati, chinezi, intr-o cusca de lemn pe care au plasat-o in partea de sus a unui W.C. public. L-au eliberat dupa trei zile, cand i s-a spus ca i s-a interzis sa iasa de teama ca el, belgian, cetatean al unei tari capitaliste, sa nu fie brutalizat de comunistii zelosi". (A. Athenoux "Hristos crucificat in tara lui Mao") 

8 SEPTEMBRIE 1976. La Iasna Gora au avut loc lucrarile Conferintei episcopatului polonez in cadrul carora s-a analizat cu spirit critic, intr-un document dat publicitatii, "programul educatiei ateiste a poporului": "Propaganda ateista prezinta intr-o lumina falsa istoria Bisericii, mai ales istoria Bisericii din Polonia. Aceasta deformeaza continutul textelor sacre, ia in deriziune practicile religioase, ranind profund sentimentele credinciosilor. Un ceremonial laic, adesea ridicol, inlocuieste frecvent viata liturgica, sacramentala. Principiile moralei anticrestine sunt propagate cu indrazneala prin mijloacele de comunicare sociala. Continua lupta contra credintei in sufletul tinerilor. Parintii catolici se plang din ce in ce mai des ca invatamantul in scolile de diverse grade propaga necredinta. Se afirma in mod gratuit ca ideile religioase nu sunt compatibile cu datele stiintei contemporane. In numeroase locuri tinerii dornici sa beneficieze de serviciul religios intampina numeroase obstacole. Mai ales copiii si tinerii din unitatile prescolare si din internatele de Stat. Amenintari, pedepse, lungi si fastidioase interogatorii, un intreg arsenal de metode folosie pentru a-i face pe tinerii studiosi sa renunte la proiectul de a urma cursurile invatamantului religios. Credinta tinerilor este tinta numarul unu in planurile campaniilor antireligioase care trebuie sa suscite cel mai energic protest din partea credinciosilor. Atacul este dirijat in primul rand contra credintei care incolteste in sufletele copilasilor fara aparare, chiar impotriva celor de varsta prescolara. Programul de educatie ateista a fost astfel conceput incat sa se aplice in etape succesive, pentru ca societatea sa nu poata sa-si dea seama cu usurinta ca este supusa unui proces continuu de degradare a credintei".  

9 SEPTEMBRIE 1973. Cardinalul polonez Stefan Wyzynski, preocupat de elaborarea unei Strategii a eliberarii omului si societatii scrie urmatoarele: "Dorim ca nimeni sa nu se mai teama sa-si boteze copiii, am spus-o in particular si agentilor publici. O mare nenorocire a vremurilor noastre este ca prea multe persoane, dintre cele mai elocvente, tac, infricosate, cand vine momentul sa spuna adevarul. Este o mare nenorocire pentru natiunea care creeaza un strat social de poltroni ce numesc prudenta ceea ce in realitate este doar lasitate vulgara, o mare nenorocire pentru Statul care nu recunoaste ce gandeste cu adevarat cetateanul, cum judeca el realitatea, cum se raporteaza la exigentele publice. Nu exista nenorocire mai mare pentru o natiune, decat sa se vada reprezentata de o populatie intimidata, muta, incapabila sa rosteasca adevarul".

15 SEPTEMBRIE 1972. Ziarul comunist Pravda, din Ucraina, a cerut sa se intensifice lupta contra superstitiilor credinciosilor. Este inadmisibil, se lamenta autorul articolului, ca membri ai Partidului Comunist sau ai organizatiilor tineretului comunist sa frecventeze bisericile, sa-si boteze copiii, sa se casatoreasca religios etc. Comunistii din districtele Kemerov, Orlov si Nikolaevsk sunt dintre cei care merita o mentionare speciala pentru atitudinea lor criticabila, privind aspectele amintite.

1 OCTOMBRIE 1948. La Cluj, in Romania, a avut loc asa-zisul Congres care trebuia sa decida, sub stricta supraveghere a Partidului Comunist, unirea Bisericii Catolice cu Biserica Ortodoxa. "In afara presedintelui si a vreo doi dintre aliatii lui - povesteste un martor ocular - congresistii, scosi din celule, au fost adusi in sala pazita de fortele Politiei si Sigurantei, livizi, cu ochii infundati in orbite din cauza suferintelor morale si fizice la care fusesera supusi, cu teroarea imprimata pe fete, in gesturi, in intreaga lor atitudine... si cu agentul in spatele lor". Un preot completeaza relatarea: "Am fost smulsi din casa de catre agenti si transportati la Cluj. Sala Congresului era pazita de politisti. Lucrarile  Congresului au durat putin. In fine toata lumea a semnat. Violentele exercitate asupra noastra au fost atat de inspaimantatoare, incat unul dintre noi a innebunit. Nu stiu nici acum de ce am semnat. Ma gandesc ca am fost drogati. Politia a luat masuri din timp pentru ca actiunea sa nu fie de nimic tulburata".

1 OCTOMBRIE 1948. Episcopul roman Iuliu Hossu i-a excomunicat prin decret pe toti preotii care au consimtit sa ia parte la "adunarea istorica" de la Cluj, menita sa realizeze ruperea relatiilor cu Roma si asimilarea Bisericii catolice de rit oriental de catre Biserica Ortodoxa.

25 OCTOMBRIE 1948. Au fost arestati mai multi inalti clerici: la Blaj, Ioan Suciu si secretarul lui, abatele Rusu. In noaptea de 28 octombrie a venit randul lui Valeriu Traian Frentiu si secretarului lui, abatele Foisor,  la Oradea. Apoi: Alexandru Rusu, la Baia Mare, Iuliu Hossu, la Cluj, Vasile Aftenie, la Bucuresti, si, in dimineata zilei de 29 octombrie,  Ioan Balan, la Lugoj. Toti acesti prelati ai Biserici catolice din Romania au murit in inchisoare. 

* Din volumul cu acelasi titlu in pregatire la Editura Masina de Scris