Datoria amintirii. Calendarul persecutiei religioase in tarile comuniste (II)

Autor: Sergiu Grossu 08.04.2003

Continuam sa oferim cititorilor fragmente din cartea in curs de aparitie la Editura Masina de Scris, "Datoria amintirii. Calendarul persecutiei religioase in tarile comuniste", de Sergiu Grossu. Chiar si din textele reproduse mai jos ne putem face o parere, consolidata eventual de lectura integrala a cartii, despre diabolica inventivitate, cinismul si cruzimea celor desemnati sa aplice politica partidelor comuniste de distrugere a Bisericii, de anihilare a influentei religiei asupra oamenilor. Aflam, ca dintr-un roman de groaza, despre copii de 10 -15 ani, anchetati cu duritate pentru vina de a merge la biserica si persecutati continuu in scoala din acelasi motiv, despre mame carora li s-au luat copiii ca sa nu mai primeasca o educatie religioasa, despre mame care au fost luate de langa copiii lor si trimise in inchisoare ca sa nu le mai dea acestora o educatie religioasa, despre biserici inchise sau demolate, despre seminarii teologice atent supravegheate de agentii serviciilor secrete etc. etc .
16 IANUARIE 1954. A decedat in inchisoarea romaneasca Jilava, din apropierea Bucurestiului, epuizat de frig si de foame, Mr. Vladimir Ghica, nepotul ultimului domnitor al Moldovei, hirotonisit preot la Paris, la varsta de 50 de ani. Prieten al conducatorilor politici si al celor mai ilustri scriitori si artisti, neobosit propovaduitor al credintei in Dumnezeu, precursor al infiintarii asezamintelor de caritate, V.Ghica s-a intors in Romania inaintea razboiului si a ocupat postul de preot la un spital intretinut de monahii francezi de la Saint-Vincent-de-Paul. Aici a avut ocazia sa-si dea seama de gravele efecte ale ocupatiei sovietice, de politica opresiva dusa de politia comunista, de arestarile si intemnitarile criminale. Se stie ca, asemenea lui V.Ghica, episcopii catolici Anton Durcovici din Iasi si Ianos Scheffler din Satu Mare si-au sfarsit zilele (primul la 10 decembrie 1951 si celalalt aproape in acelasi timp) in inchisoarea de exterminare de la Sighet, maltratati de zbirii Securitatii. In luna ianuarie 1954 a murit, intemnitat la Orastie, Mr. Alexandru Cezar, arhiepiscopul Bucurestiului, care a scris in testamentul sau: "Sunt convins ca dominatia comunista se va prabusi, iar Romania isi va recastiga libertatea. Dumnezeu nu ne va uita, iar suferintele noastre vor da roade".
25 IANUARIE 1918. A fost asasinat cu lasitate, in apropiere de resedinta sa, Vladimir Bogoiavlenski batranul mitropolit al Kievului, in varsta de 70 de ani. El poate fi considerat primul martir al Bisericii ruse, victima inocenta a intolerantei politice si a terorii comuniste.
31 IANUARIE 1953. Biserica Catolica din Polonia a prezentat un bilant al pierderilor dezastruoase pe care le-a suferit in timpul regimului comunist: 1) arhiepiscopi si episcopi: 7 in inchisori si 2 retinuti; 2) preoti: 37 omorati, 260 morti sau disparuti, 350 deportati, 700 in inchisoare, 900 exilati; 3) calugari: 54 omorati sau morti, 200 deportati, 170 in inchisoare, 300 exilati. In plus, dupa 1945, au fost inchise sau distruse: 2143 biserici si capele, 150 de asezaminte religioase pentru barbati si 698 pentru femei, 85 de scoli, 150 de tipografii si librarii; proprietatile au fost confiscate in proportie de 80%; au fost suprimate 319 publicatii.  
1 FEBRUARIE 1973. M. Horev, evanghelic baptist, membru al Consiliului Bisericilor Baptiste neinregistrate, consemna intr-o scrisoare deschisa: "In timpul detentiei mele in lagar, am primit de mai multe ori vizita reprezentantului autoritatilor, care venea din Chisinau. A incercat sa ma convinga sa colaborez cu ei, in probleme care privesc Biserica, in general, sau, in legatura cu anumiti credinciosi, in particular. In acele zile mi-am amintit de destinul lui Iuda si al semenilor lui si am hotarat cu fermitate urmatoarele: mai degraba voi petrece toata viata in inchisoare, decat sa tradez interesele Bisericii".
17 FEBRUARIE 1949. Adunarea nationala a Bulgariei a aprobat Legea privind confesiunile religioase al carei text integral a aparut in publicatia oficiala Otecstven Front. Aceasta lege prevede o serie de masuri legale care au, fara indoiala, scopul de a distruge metodic Biserica, fie ortodoxa sau catolica.   
17 FEBRUARIE 1974. Doi intelectuali sovietici - scriitorul Evgheni Ternovski si pictorul Eduard Steinberg - i-au scris mitropolitului Serafim, contrariati de declaratia acestuia, publicata in ziarul Pravda, referitoare la expulzarea din URSS a lui Aleksandr Soljenitan: "Este dureros sa auzi vocea unui mitropolit al Bisericii ortodoxe in corul acestor suflete ale tenebrelor care ataca dreptatea si adevarul. Ati aruncat piatra, Monseniore, intr-un persecutat, intr-un mare scriitor rus care a demonstrat printr-o viata traita in suferinta autenticitatea credintei sale religioase. Dar tocmai membrii Bisericii lui Hristos nu vor crede in marturia pe care ati depus-o contra lui Soljenitan. Sentimentul dominant care ma copleseste citindu-va declaratia este de teama pentru dumneavoastra. Un mitropolit al Bisericii ortodoxe judeca un scriitor crestin persecutat pentru ca a pledat de partea dreptatii. Nu deveniti astfel un persecutor? Nu va simti orice crestin, citind randurile iritate pe care le-ati scris, ca Iisus Hristos v-a abandonat, pentru ca dumneavoastra ati fost acela care l-a abandonat primul? Pretindeti ca va preocupa sa stabiliti o pace trainica, dar va inselati: ceea ce faceti nu este decat un act de diplomatie fata de propria constiinta, un act de slugarnicie".
22 FEBRUARIE 1948. Ziarul comunist Scanteia face cunoscut populatiei ce fel de libertate religioasa exista in Romania: "Clerul nostru are de acum inainte exemplul clerului ortodox din Uniunea Sovietica. Partidul muncitorilor nu poate ramane indiferent fata de prejudiciile suferite de muncitori, prejudicii care rezulta din ideile mistice cultivate de burghezi si mosieri". Dupa patru zile, se putea afla din ziarul Universul in ce consta importanta cursurilor speciale pentru preoti, initiate in scopul indoctrinarii acestora: "Aceste cursuri au devenit necesare, in primul rand pentru a oferi clericilor o noua orientare, in armonie cu aspiratiile democratice ale maselor populare".
26 FEBRUARIE 1938. In cartea "Noii martiri rusi" a parintelui Mihail Polski, autorul evoca o noapte de teroare organizata de NKVD impotriva clericilor si credinciosilor din Poltava. "Clericii au fost arestati in bloc - diaconi si cei care aveau o cat de modesta functie in biserica. Parintele Ivan, oficiant la ultima biserica din regiune, inca deschisa, a fost si el arestat, ca si aceia dintre credinciosi raspunzatori in fata Statului comunist de existenta unei parohii. In fruntea clericilor arestati s-a aflat episcopul Teodosie si preotul Kovalenko, de la parohia Sfantul Nicolae. Pentru ca NKVD-istii erau prea putin numerosi pentru a face totul in acea noapte, s-a apelat la niste simpli militieni pentru a se indeplini planul la arestari (unii militieni si-au cerut iertare de la fetele bisericesti arestate). Rudele celor arestati in acea noapte le-au adus pachete pana in luna mai. Atunci au fost anuntati de catre NKVD ca detinutii au fost condamnati la zece ani de lagar cu interdictia de a avea legaturi cu exteriorul. De atunci familiile lor n-au mai stiut nimic de ei".
27 FEBRUARIE 1949. Patriarhul Bisericii ortodoxe romane, Iustinian Marina, a declarat in fata a cinci sute de preoti, reuniti la Bucuresti: "Regimul de democratie populara din tara noastra ne asigura intreaga libertate de organizare si actiune, fara sa se amestece deloc in problemele Bisericii". Aceasta declaratie dezonoranta este ecoul servil al unui articol publicat in ziarul comunist Scanteia, din 22 februarie 1948. Autorul articolului considera ca Biserica ortodoxa rusa trebuie sa devina modelul urmat cu sfintenie de Biserica ortodoxa romana si ca la noi nu mai trebuie sa se tolereze ca tocmai muncitorii sa fie influentati negativ de ideile religioase cultivate de burghezia si mosierimea romana.
24 MARTIE 1974. Patruzeci si sase de persoane de origine germana, apartinand comunitatii baptiste din orasul Barnaul (URSS), se plang intr-o scrisoare adresata secretarului general al ONU, Kurt Waldheim: "In prezent nu putem trata cu indiferenta faptul ca mai multe mii de copii nu pot sa-si vada tatii care sau sunt privati de libertate, sau evita sa vina acasa pentru ca in fiecare clipa ii ameninta pericolul de a fi din nou arestati. Numerosi copii au crescut aproape fara sa-si vada tatii, fara sa-i recunoasca la intoarcerea lor din inchisori si din lagare sau chiar, dupa eliberare, i-au respins. Cate mame, in timp ce-si alaptau copiii, nu se intrebau, plangand, daca isi vor putea manifesta pana la capat dragostea materna sau daca, dimpotriva, va veni ziua in care isi vor pierde copiii, pentru singurul motiv ca ele, mamele, ii cresc in spiritul dragostei fata de Dumnezeu".

Din volumul cu acelasi titlu in pregatire la Editura Masina de Scris. Traducere de Domnita Stefanescu.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar