Nicolae Orval Gropeanu (1865-1936, Paris)

Artistii migratori, care si-au cautat locul in mai multe culturi si in mai multe nume, obliga la o munca de detectiv. In "Prescriptul verbal" din 12 iunie 1890 al Academiei de Belle Arte din Bucuresti, "domnul student Naia Groper primeste o medalie de bronz clasa a III-a, la Concursul de Estetica si Istoria Artelor". Pe atunci, exista bunul obicei ca, la finele fiecarui an, studentii merituosi sa fie recompensasi cu diplome si medalii.
Intre excelentele anului, ii aflam pe Ion Marinescu (Valsan), Ipolit Strambulescu, Chimon Loghi, Carol Szathmari, Menelas Simonidi, Constantin Artachinos, Constantin Zaman, Pericle Capidan, iar intre profesorii care le atesta talentele, pe Theodor Aman, Tatarascu, Ion Georgescu, Grigore Tocilescu, C.I. S tancescu. Numai lume buna!
In prescripte ulterioare, numele celui care avea sa fie remarcat si la alte discipline apare ca Noah Gropper si Nicolae Gropper. In tara, pictorul va semna N. Gropeanu, dar la Paris numele sau va deveni, pe deprinderile vremii, Gropeano. De altfel, asa si apare in fisa din Bennezit, editia 1999: Gropeanu Nicolae ou Gropeano.
Pe o lista de nume primita de la un negustor si intocmita, dupa spusa dumisale, de muzeografa Georgeta Peleanu, gasim un adaos extrem de sesizant. Aici, numele artistului e Gropeanu-Orval Nicolae. Zic ca adaosul e foarte provocator, intrucat pe tabloul - pe care-l reproduc -, cu toate datele stilului de tinerete al artistului si, in plus, cu o tema pe care o va trata in mai multe randuri, de regula in pastel (Copil hranind o pasare), intalnim numele Leon Orval si anul 1895. In 1895, scrie Bennezit-ul, elevul lui Aman si Stancescu, dar si al francezului Doucet, "a debutat cu succes" la Salonul de la Paris ca "unul dintre sefii tinerei scoli de pictura romaneasca".
N-am aflat, in cataloagele de licitatii si in anuarele de vanzari si cote, in Europa si SUA, nici un Leon Orval. Georgeta Peleanu detinea, de buna seama, mai multe informatii despre Gropeanu. In deceniul al optulea, ea a fost unul dintre organizatorii modestei dar surprinzatoarei expozitii de pasteluri Gropeanu de la Muzeul de Arta al RPR. Cu ce motive a patronat Muzeul atunci expozitia unui pictor care a trait si a expus mai bine de treizeci de ani in Franta si Belgia, e greu de stiut. Iar doamna Peleanu nu mai traieste.
Un alt argument ca sa-i atribuim panza lui Nicolae Gropeanu e chiar definitia metodei din prestigiosul dictionar universal de artisti: "Studiile sale de fetite sunt executate cu multa stiinta".
Din cand in cand, Gropeanu era solicitat sa faca expozitii in Bucuresti. Ca dovada a pretuirii de care se bucura in cercurile cele mai inalte in epoca, avem portretul reginei Maria, comandat de Casa Regala. Doua cataloage ale manifestarilor din Capitala - din 1909 si 1912 -, cu lista a 26 si respectiv 65 de lucrari, dau seama de temele favorite. Aceleasi ca ale picturii franceze de gen si de apartament. Ele vin insa, pe langa inevitabilele elogii ale presei din Franta, si cu urmatoarele date semnificative: trei lucrari i-au fost achizitionate, in 1904, 1905 si 1912, pentru muzeele nationale, de statul francez. Alte cateva au figurat in salile faimoasei galerii Georges Petit. Sunt semnalate, de asemenea, pastelurile si uleiurile prezentate la Saloane, cu o mentiune speciala pentru cel de Toamna, unde era unul dintre fondatori.
Un contemporan din Bucuresti, iritat de prosperitatea mic-burgheza afisata de Gropeanu in scurtele sale vizite in tara il vede "parfumat, spilcuit, rotofei si foarte multumit de sine". Naia Noah Nae Nicolae Orval Groper Gropper Gropeano Gropeanu si cum il va mai fi chemand in peregrinarile sale pe drumurile, pe potecile si pe ulitele gloriei a fost un pictor de succes. Nu unul cu mare acoperire in timp si spatiu, dar totusi succes. In Romania, exista destule opere de Gropeanu, dar la particulari, nu in muzee. In muzee, nu-s in expunere, ci in depozite. Colectionarii care stiu cate ceva despre Gropeanu il socotesc artist al Scolii de la Paris. Bennezit-ul ni-l restituie: "Nascut in 1865 la Bacau. Secolul al XIX-lea. Roman. Pictor de gen, de figuri, portrete, ilustrator, pastelist".
E foarte probabil ca unele dintre tablourile realizate in tara inainte de plecarea in strainatate sa aiba semnaturi care nu trimit imediat cu gandul la Gropeanu. Cu o cercetare devotata si, indeosebi, cu o expozitie atent intocmita, el poate deveni, pentru un public mult mai selectiv decat publicul avut la 1900, o revelatie.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar