Teatru... cu inlocuitori

Cand un festival care obisnuieste - oare de ce? - sa se desfasoare cumva "in secret", fara a-si face publicitate, fara a invita cronicari etc., cand un asemenea festival, zic, te pofteste sa iei parte la manifestarile sale, nu poti sa nu alergi fara preget la chemare. Cu atat mai mult cu cat ti se fagaduieste, printre alte lucruri de interes, o noua versiune scenica a Noptii furtunoase, montata chiar de teatrul-gazda. Asa am ajuns la Festivalul de Comedie de la Galati, care, din acest an (ori, poate, de mai demult?) se numeste Festivalul National de Comedie.
Si n-am ajuns usor. Dupa o calatorie nu tocmai comoda cu microbuzul (trenul sosea prea tarziu), dupa emotii cand reci, cand calde date de timpul care avansa implacabil pe cand spatiul parea sa stea pe loc (firma posesoare a microbuzului daduse toate asigurarile privind ora ajungerii la destinatie, dar... s untem in Romania!), descind, care va sa zica, gafaind in foaierul arhiplin al Teatrului "Fani Tardini" (minunat public exista la Galati!), sorb la repezeala o cafea oferita de gazde, intru in sala parcimonios luminata (caz obisnuit in teatrele noastre), ma asez si astept sa inceapa Noaptea furtunoasa, regizata de Dan Tudor, binecunoscut actor la Comedie, de ceva timp adorator (si) al altei arte.
Pana sa intre interpretii, contemplu decorul - si ma cam mir: pereti translucizi... sase-sapte scaune metalice, ca de bar... Ma rog, se poate si asa. Din difuzoare rasuna, pe intuneric, tacanitul unei masini de scris: mai sa fie!... In fine, apar doua actrite in rochii albe, vaporoase si incep sa debiteze cu mare iuteala vorbe simili-portugheze (braziliene, mai exact), "in stil" de telenovela...
Traiesc un moment de curata panica: unde Dumnezeu am nimerit?! Lumea din jur pare calma. Ma uit discret in programul pe care mi l-a strecurat, pe intuneric, secretara literara a teatrului si... misterul se limpezeste: asist, de fapt, la spectacolul Oferta de serviciu (Un postu di trabaliu) de Lia Bugnar si Dana Magdici, pus in scena de acelasi Dan Tudor, la acelasi teatru "Fani Tardini"... O inlocuire, aflu dupa aceea, cauzata de imbolnavirea unui actor. Totusi, in doua-trei zile de conversatie telefonica, nu putuse nimeni sa-mi semnaleze faptul, cunoscut, la fata locului de alte vreo trei zile? Si nici pana sa intru in sala?...
Marturisesc ca productia dramaturgica a celor doua tinere actrite (jucata, pe la sfarsitul stagiunii trecute, si la Studioul Casandra al institutului de Teatru) nu m-ar fi facut sa alerg la Galati... nu chiar asa, oricum. Este vorba despre un text cu arhitectura destul de fragila, care ne propune "portretele" a sapte femei de foarte diversa extractie (una e psiholoaga, alta e stripteuza, o a treia - postarita etc.), unite prin statutul social-sentimental egal de nesigur intr-o lume a barbatilor opresori, statut ce le face sa candideze fara prea mare speranta la ocuparea unui post oarecum misterios. Cel putin despre asta este vorba in prima parte; in partea a doua, aflam ca una dintre ele se "infiltrase" in grupul petentelor exclusiv in scopul de a le observa si de a elabora ulterior... o piesa de teatru cu personaje "reale", ce urmeaza a fi jucate chiar de "modelele" lor.
Precum se vede, chestiunea se complica grav - pana si Pirandello a avut unele probleme cu amestecul de adevar si fictiune... Lucrul nu le-a speriat insa pe tinerele autoare (absolvente ale UNATC in 1995), dupa cum nu l-a speriat nici pe colegul lor Dan Tudor, aflat, din cate stiu eu, abia la a doua tentativa regizorala. El a "tras" piesa spre un registru grotesc-absurd care, personal, ma indoiesc mult ca i-a priit: meandrele actiunii, nu prea lesne de urmarit inca din pornire, devin acum de-a dreptul obscure. Pe scurt, nu intelegi defel ce se intampla de fapt pe scena, ce-i cu telenovela, ce-i cu spectacolul de teatru in teatru s.a.m.d.
Iti ramane sa incerci a te bucura, asemenea super-generosului public galatean, care a primit spectacolul cu ovatii, de jocul celor sapte actrite; unele, precum Liliana Lupan, Ana Maria Ciucanu, Crina Stoica sau Tamara Constantinescu, autoare, in trecut, ale unor performante interpretative memorabile, altele, precum Magda Vernescu, Carmen Albu sau Carmen Duru, avand la activ contributii promitatoare; sau sa-l compatimesti discret pe Stelian Stancu, singurul barbat din distributie.
Altminteri, festivalul galatean, ajuns anul acesta, dupa o istorie foarte framantata, la cea de-a 14-a editie (nu e clar de cand se face numaratoarea), are in program multa dramaturgie romaneasca; pe langa titlurile deja citate mai figureaza O scrisoare pierduta si D'ale carnavalului de I.L. Caragiale (Nationalul din Iasi, respectiv cel din Craiova), Titanic Vals si Sosesc deseara de Tudor Musatescu (Teatrul "Nottara", respectiv Teatrul "Maria Filotti" din Braila), tara lui Abuliu de Dumitru Solomon (Comedie), plus recitalul Pe-un franc poet al lui Tudor Gheorghe, tot pe texte caragialiene - acesta din urma, in afara concursului, caci reuniunea galateana e competitiva. Si tot o piesa romaneasca - Uzina de placeri S.A. de Valentin Nicolau (Teatrul "Nottara") - a inlocuit initial selectionata reprezentatie a aceluiasi teatru cu Hora iubirilor de Arthur Schnitzler.
La ora cand vor aparea aceste insemnari, Festivalul National de Comedie se va fi incheiat si isi va fi desemnat laureatii. Promitem sa va tinem la curent cu palmaresul - daca nu se vor mai produce inlocuiri...
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar