Ungaria si nefericitul minut 88 ne-au oprit la portile semifinalelor in 1972

Autor: Alexandru Dida 31.05.2000


Continuam, astazi, sirul povestii Campionatului european de fotbal cu alte doua episoade legate de editiile din 1968 (Italia) si 1972 (Belgia).

Incepand din 1968, competitia fotbalistica europeana inter-tari a suferit doua modificari importante: sistemul jocurilor eliminatorii a fost inlocuit cu cel al grupelor de calificare, iar noul nume a devenit cel de Campionat european.

De aceasta data, la startul editiei s-a aliniat si RFG-ul, clasat pe locul doi in grupa a 4-a datorita remizei surprinzatoare in ultimul joc, 0-0 la Tirana, contra Albaniei, care a dat cale libera Iugoslaviei in "sferturi". Competitia a fost marcata de mari surprize - victoria Scotiei cu 3-2, pe Wembley, in fata Angliei, infrangere Italiei, 2-3 la Sofia cu Bulgaria ca si infrangerea URSS-ului la Budapesta, 0-2, in fata Ungariei -, dar si de incidente regretabile asa cum au fost cele inregistrate la Viena pe stadionul Prater, unde meciul Austria-Grecia a trebuit sa fie intrerupt din cauza incaierarii suporterilor celor doua echipe (pagubele au fost considerabile).

Semifinalele au adus fata-n fata Italia si URSS, Iugoslavia si Anglia, meciurile disputandu-se pe taram italian. Sarbii au trecut, cu greu, 1-0, de englezi, in vreme ce italienii, 0-0 cu sovieticii, au trebuit sa multumeasca cerului si sortilor pentru ca au ajuns in finala. O finala de pomina, decisa la rejucarea din 10 iunie, cu un arbitru Dienst care a tras cat a putut pentru gazde (scor 2-0, goluri Riva si Anastasi, dupa ce primul joc, disputat cu 48 de ore mai devreme, se incheiase egal, 1-1). Drumul "macaronarilor" spre titlu incepuse la 26.11.1996, chiar pe San Paolo din Napoli, unde, in cadrul grupei a 6-a, Dobrin il invingea in minutul 7 pe celebrul Sarti. Lipsa de coeziune dintre compartimente si rezistenta fizica scazuta au facut ca dupa numai 70 de minute conturile sa fie incheiate, 3-1, pentru gazde, gratie, in special, dublei reusite de regizorul Sandro Mazzola.

Editia 1972 a fost prima in care, de la start, s-a vorbit despre o mare favorita, RFG. Cu o garnitura de exceptie - sobrul Sepp Maier in poarta, elegantul libero Franz Beckenbauer si agilul Breitner in aparare, arogantul regizor Netzer la mijloc si formidabilul "vulpoi" Gerd Muller in atac - germanii nu au lasat nici o sansa adversarilor lortrecand ca prin branza de Anglia pe Wembley (3-1) in "sferturi", de Belgia, 2-1, in semifinale, pentru a zdrobi realmente URSS-ul, aflat la cea de-a treia finala, cu 3-0, doua goluri fiind semnate de superstarul in devenire, Gerd Muller.

Din pacate editia 1972 a ramas una de trista amintire pentru Romania. Desi au izbutit, in premiera, sa sara de faza grupelor, gratie unor victorii magnifice - 4-0 cu Finlanda la Helsinki, 2-1 cu Cehoslovacia la Bucuresti (cat geniu si daruire ne-a oferit atunci Dobrin) si 2-0 cu ?ara Galilor, tot acasa -, tricolorii s-au izbit in "sferturi" de norocoasa echipa a Ungariei, cu care a remizat atat la Budapesta (1-1, gol Lajos Satmareanu) si Bucuresti (2-2, goluri Dobrin si Neagu), fiind nevoita sa astepte deznodamantul de la 17 mai dupa barajul sustinut la Belgrad. Dupa ce Kocsis a deschis, scorul pentru unguri in minutul 26, Sandu Neagu a egalat sase minute mai tarziu. Din pacate, varful rapidist a mai ratat bune oportunitati de a ne detasa si a prinde avionul de Bruxelles, insa pripeala lui dar si rautatea arbitrului grec Hristos Mihas - nu a vrut sa vada hentul clar comis de Pancsics in careu la capul lui Neagu in minutul 85 - ne-a privat de acel zbor mult dorit spre elita fotbalului european. Cum de obicei ocaziile se razbuna, in minutul 88, ungurul Szoke l-a invins pe redutabilul Rica Raducanu facandu-ne sa ne intoarcem cu fetele triste acasa.