Gestul retezat: Darie Dup

Autor: Aurelia Mocanu 21.07.2006
Imaginarul nostru profund este bantuit de spaima mutilarii, a dezmembrarii, dislocarii si amputarii corpului. Exista un simptom sigur in astfel de vise si, consecutiv in diurn, o anatomie a liniilor de fragilitati expresive, exprimata predilect mai ales in arta statuara.

Amestec de mot si craiovean, Darie Dup si-a facut sonor intrarea in peisajul bogat al anilor '80, din clasele de sculptura bucurestene, cu "pasul unui amputat". Era un fel de razboinic corpolent, placat decorativ-sarcastic cu placute de arama, statatuara - vestigiu, salbateca si aulica, in acelasi timp. Figura fara portret introducea, in deprinderea de cautari armonic-constructiviste ale scolaritatii, un expresionism puternic al fragmentarii corpului, asezonat cu rabdari insolite de parura. La expozitia nationala a tinerilor segregati atunci in "Atelier 35 al U.A.P., gazduita de sala fostei colonii de la Baia-Mare (eveniment major si foarte curajos, organizat in 1988 sub coordonarea Anei Lupas), omul cu ciot al lui Darie Dup "striga" la fel de salbatec precum, cu aproape un deceniu in urma, busteanul figurat si pictat a lui Georg Baselitz din acelasi fel de sala plonjanta, dar a Muzeului Ludwig din K?ln.
Dup a inugurat si a fost imitat in cateva procedee expresive: amputarile drastice, de idol pagan, ale membrelor, prinderea nonsalant-gospodareasca a cate unei prelungiri anatomice, ca de proteza, cu scoabe de dulgherie, placarea cu metal a lemnului crud sau pictarea lui pe strat de ghips si, in general, convocarea heteroclita a materialelor asupra lemnului. Pe Dup il fascineaza declarat fragmentele anatomice si scenarizarea lor. Reimagineaza, inainte de anii '90, anticul conducator de cvadriga ca un trup fara brate si cap, din pieptul caruia iese un cap de cal nechezand. Pe cand un fel de trup de Kouros are corpul lipsa, dedus doar ca gol din inserarea membrelor si a capului. Darie Dup concepe variante de soldati cu picior-proteza, aflati in mars, burtosi, gusati, derivati ai prototipului uman "Vittelius". Mai totdeauna retezati si de brate, "pasitorii" lui Dup primesc, in variantele mai elaborate decorativ, poleiala aurie fie pe ciotul paralelipipedic, fie pe sexul atent modelat. Femeile-marfa rotunjite longilin din lemn pictat si garnisit cu colaj, venus-lubrica din vitrine-sarcofag, sunt si ele amputate, fie de brate, fie de cate un picior. Sunt aproape singurele figuri din statuara lui Darie Dup care au o schita de portret. Precedenta aparitie feminina din imaginarul sculptorului avea un apendice in forma de coasa in locul crestetului si carjele-suliti care sustineau inclinarea corpului, procedeu expresiv ce a facut cariera la alti colegi de generatie. De cele mai multe ori, mutilarile, anturate cu insolite si atente garnituri expresive de materiale, nu sunt terifiante la Dup, ci oniric-teatrale. Este intocmai miza a ceea ce lucreaza in prezent artistul, un fragment ipostaziat metonimic: o ureche cat un portret, modelata naturalist in varii materiale, marmura, bronz, lemn, cu soclu lenticular amplu, cat un gheridon, din aceleasi materiale alternand in rima.