Poezia solicita omul mai mult decat orice altceva

Autor: Marcela Gheorghiu 14.07.2006
Scrie mult, iubeste arta fotografica, arboreaza o eleganta (in)nascuta, nu facuta, si arata tot timpul amabil si surazator. Acesta este Zoltan Boszormenyi, omul de afaceri a carui avere a crescut cu 15 milioane de dolari dupa ce si-a vandut actiunile detinute la grupul Luxten si care astazi este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, sectia maghiara. Stabilit de opt ani in Principatul Monaco, unde isi petrece timpul scriind, Boszormenyi a fost de curand la Bucuresti, pentru a-si lansa volumul de poezii O suma de sonete.
- Lansarea, in cadrul primei editii Bookfest, a sugerat celor prezenti, destul de vag totusi, interesanta poveste a aparitiei in romaneste a volumului dumneavoastra. Discutand acum, departe de vacarmul, altfel revigorant, al sarbatorii livresti proaspat mutate in spatiul expozitional de la Piata Presei Libere, care este istoria acestei aparitii?
- Ma bucur ca-mi puneti o asemenea intrebare, deoarece proiectul acestui volum de versuri nu a pornit de la mine, cu alte cuvinte nu eu am fost cel care a formulat, in Romania, o cerere specifica de a publica respectivele poezii. Poetul si omul de litere Serban Foarta m-a surprins, in modul cel mai placut, cu propunerea. Pur si simplu, am primit pe email, din partea sa, O suma de sonete, in numar de 33, traduse deja in limba romana, cu adaugirea: "Uite ce am facut noi, Zoltan!". Uimirea si bucuria mea au fost mari, deoarece era vorba despre niste texte care nu aparusera nici macar in limba maghiara - manuscrisul circulase, ce-i drept, pe la cativa prieteni, dar lumina tiparului nu o vazuse inca. Ceea ce m-a impresionat la varianta in limba romana realizata de Serban Foarta, in conditiile in care o traducere este, deja, o alta viata a unei scrieri, a fost ca pana si ritmul, pana si pulsul gandului meu erau prezente acolo. Era imposibil sa nu ma recunosc in ele. Nu stiu cum a reusit poetul roman o talmacire atat de fidela, pentru ca eu insumi realizez traduceri din limba engleza in limba maghiara si stiu cate probleme ridica, nu de putine ori, o simpla fraza, o expresie, uneori un singur cuvant; si ce efort urias depun pentru a reda cat mai exact ceea ce traduc. Revenind insa la intrebarea dumneavoastra, niciodata nu mi-as fi inchipuit ca, benevol, cineva va traduce aceste texte ale mele. Sonetele sunt scrise in ultimii ani, majoritatea dupa ce m-am retras din afaceri. A fost un moment de purificare, daca vreti un catharsis aristotelic.
- Considerati lumea afacerilor una in care sufletul se murdareste? Va intreb pentru ca ati folosit cuvantul "purificare".
- Lumea afacerilor este cu totul altceva. Nu este o lume tandra, exotica, este o lume a (prea) concretului. In comparatie cu ea, lumea poeziei apartine sufletului si gandului, parand usor gratuita. Este o lume unde nu se cere niciodata nimic in schimb, unde fantezia nu are limite si unde nu trebuie, niciodata, sa montezi semne de recunoastere, semafoare, ca sa nu te ratacesti... Dimpotriva, ratacirea serveste poeziei!
- Multa lume se mira, cred, ca un om cu succesul dumneavoastra a renuntat, cel putin pentru moment, la lumea afacerilor si scrie o poezie atat de sensibila. De unde aceasta nevoie de a scrie?
- Vedeti, in acest volum exista un poem dedicat lui Francesco Petrarca, poet care nu este, de fapt, parintele sonetului, asa cum se crede. In prima strofa, spun "E, oare, trist ca bunu-mi tata, vrandu-ma jurist, eu am ajuns, prin Maro si Cicero, Petrarca?". Eu, daca vreti, am privit poezia, ca pe o provocare. Aveam 8 ani cand tata ma punea sa scriu cate o pagina in fiecare zi, iar eu am ales sa scriu poezie. Ulterior, fiind elev al Liceului de Coregrafie din Cluj, am continuat sa scriu poezie; eram, prin specificul scolii pe care o urmam, puternic legat de arta, de cultura. Primul meu volum mi-a aparut in anul 1979, dupa care insa viata mea a luat un alt drum. De ceva timp, am revenit insa la literatura. Poezia este ceva ce solicita omul mai mult decat orice altceva. Este un sacrificiu, de fapt; este acea energie spirituala care, probabil, exista in fiecare dintre noi, in mai mica sau mai mare masura, si care trebuie sa se materializeze in ceva. Eu am fost un maximalist de cand ma stiu, in afaceri si in orice alta activitate. Cand scriu ceva, o poezie sau o proza, atunci acel ceva trebuie, din punctul meu de vedere, sa aiba o anumita valoare si un inteles bine definit, sa fie decent. Scriu nu pentru ca as vrea sa ma deconectez - pentru mine, a scrie poezie este o munca grea -, ci pentru ca vreau sa le creez catharsis celor care ma citesc.
- Sunteti un om bogat, ati devenit rezident al Principatului Monaco, scrieti poezie, scrieti proza, scrieti tot timpul... Va doriti mai mult de atat?
- Optiunea de a trai la Monte Carlo am facut-o acum opt ani. Evident, toata lumea s-a gandit: "Oare nu si-a ales acest loc pentru ca Monte Carlo este un paradis fiscal?". Nu, nu m-am gandit nici pe departe la un asemenea aspect. Nu asta ma interesa, nu asta cautam. Nu neaparat bogatia m-a cucerit la acest loc, ci cosmopolitismul lui. Este o lume pestrita, bulversanta, excitanta. O lume care poate spune atat de multe unui scriitor, incat acesta nu mai trebuie sa caute altceva.
- Ce intentionati sa faceti in urmatorii ani? De fapt, cum vedeti viitorul? Vor fi anii omului de afaceri, sau anii de implinire ai scriitorului?
- Nu as putea spune cu certitudine daca timpul care urmeaza va fi timpul omului de litere sau al omului de afaceri. Deocamdata doresc sa public romanul care mi-a aparut anul trecut in limba maghiara si pe care tot domnul Serban Foarta l-a ingrijit in vederea tiparirii lui in limba romana.
- La ce editura ar urma sa apara?
- Va aparea, sper, la Polirom sau la Paralela 45. Este insa o mare bucurie pentru mine, deoarece romanul acesta, dupa ce a avut un succes, indraznesc sa spun, destul de mare in Ungaria - s-au vandut peste opt mii de exemplare in doar cateva saptamani -, a fost cumparat si de o editura de prestigiu din Canada, unde va iesi de sub tipar in luna septembrie a acestui an. Astept cu nerabdare momentul, deoarece este foarte important pentru mine sa fiu tradus in limba engleza. Nerabdarea si bucuria sunt cu atat mai mari cu cat astept aparitia romanului si la Bucuresti.
- In momentul de fata la ce lucrati?
- Lucrez, chiar in aceasta perioada, la un alt roman, pe care sper sa-l inchei pana in primavara anului viitor.
- Poetul Zoltan Boszormenyi mai pregateste ceva?
- Mai am in ghiozdan un volum de poezii pe care imi doresc sa-l public cat de curand.