Viata politica a trupurilor moarte (I)

Viata politica a trupurilor moarte (The Political Lives of Dead Bodies: Reburial and Postsocialist Change) aparuta la Columbia University Press din New York, in 1999, ne aminteste inca din incitantul titlu, dar si prin intreg continutul ei, observatia facuta in urma cu mai bine de 80 de ani, de Boris Suvarin, cum ca bolsevicii obisnuiesc sa utilizeze cadavrele in mai multe scopuri. Atragandu-ne totodata atentia ca lucurile nu s-au schimbat prea mult in 80 de ani, Katherine Verdery ne antreneaza intr-o stranie calatorie in viata post-mortem a unor cadavre ilustre, apte sa confere legitimitate politica si pentru care, prin urmare, mostenitorii nu obosesc sa se bata nici la distanta de secole intregi dupa ce trupurile lor au putrezit. Sau n-au putrezit: de la Lenin la Imre Nagy, trecand prin destinul ciudat al lui Inochentie Micu Klein sau cel al lui George Enescu ori Eugen Ionescu, antropologul american examineaza spatiul politic romanesc dintr-o perspectiva neobisnuita. Ate nta la transformarile impuse societatii romanesti de catre regimul comunist si apoi de tranzitia de la comunism la democratie, Katherine Verdery pledeaza in lucrarea ei pentru o tratare "animata", "insufletita" - conform cuvintelor ei, ei chiar "vrajita" (enchanted) - a politicului, in contrast cu tratarea arida, tehnicista si abstracta, pentru care opteaza cei mai multi cercetatori. Scopul unei asemenea tratari este acela de a atrage spre studiu atat noi cercetatori cat si publicul, dar explicatia reala a optiunii consta in faptul ca pe langa rigoarea, inteligenta si pasiunea pentru spatiul studiat, Katherine Verdery este inzestrata cu mult umor, ironie fina, uneori sarcasm, placere de a povesti si un dar de a-si impana demonstratia cu intamplari pe cat de semnificative, pe atat de suculente.

Dincolo de toate acestea insa, pasiunea de savant si vibratia cu care de zeci de ani scruteaza ea orizontul romanesc, descoperind "suprafete intregi din trecut care asteapta plugul condeielor revizioniste, ca si lacrimile acelora ai caror morti nu au fost plansi suficient" merita nu doar atentia presei si a editorilor, ci poate chiar omagiul autoritatilor noastre. Viata politica a trupurilor moarte, din care oferim cititorului Introducerea, se afla in pregatire la Editura Vremea.

Cadavre in miscarePretutindeni in lume, inca din timpuri stravechi, trupurile neinsufletite s-au bucurat de o viata politica. Tragedia lui Sofocle Oedip la Colona vorbeste despre disputa dintre Teba si Atena dornice sa si-l insuseasca pe batranul Oedip, care, potrivit profetiei, ar fi adus maretia orasului-stat in care ar fi locuit si ar fi fost in cele din urma inmormantat. Ceva destul de asemanator s-a intamplat cu Sfantul Francis de Assisi, al carui trup firav era mutat de colo-colo de reprezentanti ai centrelor religioase care sperau sa se imbogateasca din gazduirea cadavrului sau. In Europa medievala furtul moastelor sfintilor era o afacere serioasa pentru lacasurile de cult aflate in competitie. Gasim, de asemenea, practici similare in ceea ce-i priveste pe "sfintii" culturali. Trupul lui Dante, de exemplu, a fost plimbat intre Florenta si Ravenna in functie de cine detinea suprematia politica in diferite momente. Jean-Jacques Rousseau, Thomas Paine si Napoleon Bonaparte sunt printre nenumaratele personaje reinhumate pentru a marca o schimbare politica, iar Thomas Becket si Oliver Cromwell sunt doar doua din multele cadavre profanate pentru a atinge scopuri asemanatoare. Decedatii reingropati pot fi oseminte sau cadavre in descompunere. In 1906, cand amiralul John Paul Jones revenea in Statele Unite de la Paris pentru o a doua inmormantare, cei care au desfacut cosciugul s-au mirat cat de bine pastrat era - din cate se pare fusese conservat in rom.

Mai aproape de zilele noastre, in 1961, Stalin a fost expulzat din mausoleul lui Lenin, unde cei doi stateau impreuna din 1953. (La un congres al partidului tinut in timpul campaniei de destalinizare a lui Hrusciov, o tovarasa s-a ridicat pentru a relata ca Lenin i-a aparut in vis si i-a spus ca "este neplacut pentru mine sa stau langa Stalin, care a adus atata ponoase partidului". Prin urmare, l-au scos pe Stalin si l-au inmormantat intr-un colt indepartat al zidului Kremlinului). Funerarii si reinhumari politizate au deschis calea pentru o noua Africa de Sud, potrivit istoricului Garrey Dennie, iar in agitata viata politica din Kenya, avocatul S. M. Otieno a petrecut cinci luni intr-o morga in 1987, unde vaduva si clanul sau s-au luptat prin tribunale pentru dreptul de a-l ingropa "cum se cuvine", fiecare parte intelegand notiunea intr-un mod diferit.

Alte exemple provin din America Latina. In Guatemala anilor ?"90, exhumarile si reinhumarile au jucat un rol central in politica de democratizare. In 1997 asistam la descoperirea trupului eroului revolutionar Che Guevara, revendicat vehement pentru a fi reinhumat de trei tari diferite. (Fiica sa l-a cedat Cubei, care l-a depus intr-un... mausoleu). Reinhumarea lui Guevara o urmeaza pe cea a altui comunist itinerant latino-american, Salvador Allende, reinhumat in 1990. Sa nu o uitam pe Evita Pera?"n cea ratacitoare. A murit in 1952 si a fost imbalsamata intr-un mausoleu gigant. Mai apoi si-a "acompaniat" sotul exilat intr-un loc secret in Italia in 1955; dupa aceea si-a insotit din nou sotul in Spania; in fine, in 1974, cadavrul ei s-a intors in Argentina. Locul ei actual de odihna este o cripta de otel cu un triplu sistem de inchidere sigilat. Nici sotul, Juan Pera?"n, nu s-a odihnit chiar in pace deplina: in 1987, potrivit antropologului Rosana Guber, mormantul i-a fost profanat; mainile i-au fost taiate si furate.

Atunci cand fostul dictator cambodgian Pol Pot a murit in 1998, multi cambodgieni s-au simtit frustrati ca au pierdut prilejul de a-l aduce in fata justitiei pentru suferintele groaznice pe care le-au indurat din pricina lui. Un personaj religios a sugerat ca lesul lui Pol Pot sa fie adus la tribunal si sa i se intenteze proces, in speranta ca populatia Cambodgiei sa isi gaseasca linistea. Mai norocos decat Pera?"n sau Pol Pot a fost dictatorul filipinez Ferdinand Marcos, a carui vaduva Imelda l-a ascuns intr-o lada frigorifica dintr-o debara, in asteptarea unei posibile intoarceri acasa. L-a scos de acolo pentru o aniversare a zilei lui de nastere in 1990 si, mai tarziu, pentru aniversarea mariajului lor. In 1992, lui Marcos i s-a permis sa se intoarca in tara. A fost asezat intr-un sicriu de sticla in fata unei faclii, unde se relaxeaza cu muzica lui Mozart. Toate acestea au durat pana ce compania de electricitate a debransat trupul congelat pentru neplata facturii la muzica si aclimatizare.

Trupurile neinsufletite nu sunt singurele obiecte corporale in miscare in zilele noastre: sa ne gandim la vanzarea de organe, la adoptiile internationale s.a.m.d. In aceasta carte ma voi limita la oseminte si cadavre, si nici la toate osemintele si cadavrele, ci in special la acelea care au devenit simboluri politice. Voi vorbi in principal despre corpurile neinsufletite politizate din Europa de Est si fosta Uniune Sovietica, cu precadere din 1989 incoace (perioada "postsocialista" sau "postcomunista"). In aceasta regiune a existat o activitate destul de intensa de manipulare a cadavrelor si a osemintelor in anii ?"90, desi mai mult in unele tari (Ungaria si fosta Iugoslavie), decat in altele (Bulgaria sau Germania de Est). Principalele intrebari pe care le abordez in aceasta carte sunt: De ce in perioada post-socialista a existat o asemenea activitate privitoare la cadavre si cum poate fi inteleasa politica in legatura cu ele? Cum difera politica referitoare la cadavre de situatii similare din alte perioade si alte locuri?

Toate acestea reprezinta un subiect enorm de vast. Pentru o intelegere minimala este nevoie de analiza simbolismului politic, a ritualurilor si a credintelor legate de inmormantare, a conceptiilor privitoare la ideea de "inmormantare cuvenita"; o examinare a legaturilor dintre manipularea anumitor cadavre si contextele mai largi, atat nationale, cat si internationale ale acestor manipulari; precum si de o discutie despre reafirmarea si rescrierea trecutului sau crearea si excavarea "memoriei". Oricine studiaza politica manipularii cadavrelor (si exista suficient material pe intreg cuprinsul lumii) ar trebui sa ia in consideratie aceste subiecte. Pentru fostul bloc socialist in particular, mai exista in plus si alte teme relevante: noul cadru politic democratic, dezvoltarea pietei libere si restituirea proprietatii private, intensificarea vietii religioase, crearea de noi state nationale cu granitele lor. Voi discuta toate aceste teme legate intre ele.

In aceasta introducere, voi arata ca intr-adevar exista un subiect de cercetare, oferind dovada empirica a manipularii cadavrelor in fostul bloc socialist. Voi indica amploarea acestui fenomen trecand in revista parada cadavrelor din Europa de Est si fosta Uniune Sovietica. Pentru a face acest lucru, imi voi grupa exemplele in doua categorii: cea a mortilor cunoscuti si faimosi si cea a celor anonimi, deci lipsiti de celebritate. Cei din prima categorie sunt de trei feluri: statui, personalitati celebre care s-au inapoiat din strainatate si personalitati celebre locale care sunt reinmormantate.

Traducere de Liviu Chelcea



Katherine Verdery este licentiata in antropologie la Stanford University (1977), profesor la mai multe universitati din SUA (John Hopkins University, Michigan University si City University of New York). Este o bine cunoscuta si apreciata specialista in problemele Europei de Est, autoare a unui imens numar de studii, articole, comunicari stiintifice si contributii la proiecte colective avand drept tema diverse aspecte antropologice si etnologice ale spatiului est-european. Printre cele mai importante lucrari ale ei putem cita: Transylvanian Villagers: Three Centuries of Political, Economic and Ethnic Change (1983), National Ideology Under Socialism: Identity and Cultural Politics in CeausescuÕs Romania (traducere romaneasca, Humanitas, 1994), What Was Socialism and What Comes Next? (1996), traducere romaneasca la Editura Institutului European (2003).