Fata nevazuta a lui Marx

Pana in 1989, propaganda de partid ni-i aducea insinuant in prim-plan pe parintii ideologiei comuniste - Marx, Engels si Lenin -, iar cartile si ziarele vremii faceau referiri la creatia spirituala a acestora ca la niste adevaruri absolute, pe care, oficial, nimeni nu le mai punea la indoiala.

In anii de liceu, ca si in cei de facultate, am invatat citate intregi din opera celor trei apostoli ai lumii noi, dar curiozitatea nu m-a impins niciodata sa le citesc vreun volum. Asemeni mie, toti colegii faceau acelasi lucru, intr-un proces mecanic, de stocare temporara a unor cunostinte nefolositoare, dar impuse de programa de invatamant. Nu m-am intrebat vreodata cine sunt cei trei, cum au ajuns ei sa ne priveasca din tablourile asezate la loc de cinste si ce contin in concret cartile lor.
Deunazi, rasfoind Intelectualii lui Paul Johnson, am aflat lucruri inedite despre Karl Marx - ironia istoriei! -, fiul unui avocat liberal si nepotul intemeietorului concernului Philips (Lion Philips). Autorul Capitalului, caruia ii placea sa-si spuna ca este o "masina condamnata sa devoreze carti", adept al replicii mefistofelice "Tot ce exista merita sa piara", ramane un speculativ, in stare sa-si aroge sintagmele si expresiile ce nu-i apartin sau sa falsifice ideile altora, doar pentru a-si sustine propriile constructii pseudostiintifice. Asa se face ca, cel care credea ca "suntem maimutele unui Dumnezeu rece", foloseste maximele altora, fara sa precizeze sursa: "Muncitorii nu au patrie" si "Proletarii nu au nimic altceva de pierdut decat lanturile" (Marat), "Religia este opiul poporului" (Heine), "De la fiecare dupa posibilitate, fiecaruia dupa nevoi" (Blanc), "Proletari din toate tarile, uniti-va!" (Schapper) si "Dictatura proletariatului" (Blanqui).
Baiat de rabin, Marx impartaseste in parte punctul de vedere antisemit, dar intr-o maniera originala, ceea ce-l face sa proclame ca interesul propriu este baza profana a iudaismului, afacerismul, cultul lumesc al evreului, iar banul - dumnezeul sau terestru. Coruperea crestinului in a deveni mai bogat decat vecinii sai a fost posibil tocmai prin aceea ca "Dumnezeul evreilor a fost secularizat si a devenit Dumnezeul lumii".
Omul care a scris mii de pagini despre muncitori si tarani, industrie si finante nu a avut contacte efective cu cele doua categorii sociale, iar cunostintele sale in domeniile din urma proveneau din carti si ziare, deoarece el nu a pus piciorul in vreo filatura, fabrica, mina sau orice alt loc de munca. "Liderul noii intolerante", cum il caracteriza Proudhon, ii detesta pe proletari, a caror companie a evitat-o in mod constant si pe care nu s-a invrednicit sa-i cunoasca, chiar daca mama fiului sau nelegitim era muncitoare si lucra pentru familia Marx.
"Arhitectul" oranduirii eticii si echitatii socialiste era de fapt un betiv "inadmisibil de murdar", "o corcitura intre o pisica si o maimuta", care isi pierdea vremea prin taverne, unde provoca dese scandaluri. Preocupat mare parte a timpului sa adune date compromitatoare despre rivalii sai, cel care scria ca "atunci cand ne va veni randul, nu ne vom deghiza terorismul", apare astfel ca initiatorul politiei politice, perfectionata de Stalin.
Dezorganizat si inglodat in datorii - de aici si ura sa impotriva camatarilor -, Engels isi asuma rolul de obiect al exploatarii marxiste, alocand jumatate din veniturile sale "pensionarului" invadat, timp de un sfert de veac, de furunculele dureroase provenite din lipsa imbaierii ("spalatul, pieptanatul si schimbatul lenjeriei sunt lucruri pe care le face rar, si este adesea beat", mentioneaza un spion al politiei prusace intr-un raport adresat ambasadorului britanic la Berlin). Lipsit de credinta in Dumnezeu, caruia i se substituie atunci cand lasa posteritatii amenintarea "Voi profera blesteme enorme la adresa omenirii", Marx este prima victima a divinitatii, care l-a lovit naprasnic prin pierderea fiilor, fiicelor (doua prin sinucidere) si a sotiei, singurul supravietuitor fiind fiul nelegitim. Si miile de cadavre, marturie a crimelor comise in numele sau, si opera cu valoare de blestem. Caci, orice revolutie este precedata de urmatorii factori: "scaderea progresiva a numarului magnatilor capitalisti", "cresterea corespunzatoare a masei sarace, oprimate, inrobite, degenerate si exploatate" si "intensificarea furiei clasei muncitoare"...