Luli August Sturza: "...asa s-au intamplat, asa le-am insemnat..."
Autor:
Ioana Vlasiu
04.05.2007
Debuteaza tarziu, la inceputul anilor 60. In anii '60-'70 e foarte prezenta in expozitiile de arta decorativa, cand mai toate genurile decorative se aflau intr-un moment de varf. E i nventiva, ludica, trece cu dezinvoltura de la o tehnica la alta. Expune ceramica, obiecte textile, colaj, afis. Face scenografie de film care ii aduce chiar succese internationale. Curajul de a deschide prima expozitie ii vine de la Constantin Noica. Descrisa memorabil, intalnirea cu el nu putea lipsi dintr-o carte de amitiri. Cioran si Beckett ii viziteaza expozitia de la Paris din 1971.
Scrisa viu, cu haz, chiar si atunci cand evoca evenimente dramatice, cartea comunica datele unei biografii complicate, aflate sub semnul incertitudinilor timpului. Destinul artistic al Luli August Sturza a fost mereu contrariat de alte urgente. E o carte despre tinerii decadei 40, despre ce citeau si ce visau, despre vacantele lor la Mangalia si despre turcoaica Menaru, celebra ghicitoare in cafea, pictata de Tonitza si Paul Miracovici. Iubitorii istoriei Bucurestilor pot gasi marturii despre casele de la sosea si locuitorii lor. Printre altele, despre casa cubista a farmacistului Chihaescu, construita de Marcel Iancu si despre nudul de piatra roz de Milita Petrascu, sculptura de mult disparuta. Statuile orasului sunt repere ale evenimentelor, ale stergerii si rescrierii istoriei. Dispare peste noapte statuia lui Ferdinand inconjurat de cele patru victorii a lui Mestrovic, apare Ostasul sovietic al lui Baraschi, reliefurile de pe Arcul de triumf sunt acoperite.
Din 1980, Luli August Sturza a trait la Los Angeles, unde cariera ei de scenograf nu a fost cu totul sufocata de ocupatiile la care exilul a impins-o. O existenta cu intorsaturi imprevizibile, lovituri si oprelisti, o "harababura de viata" pe care Luli August Sturza a infruntat-o cu energie, spirit creator si umor.