Oglinda ciobita sau ce i-a scapat lui Shakespeare
Autor:
Alice Georgescu
30.03.2007
Cine se mira - cine se mai mira - de ce se-ntampla-n teatru nu are decat sa faca un pic privirea roata, cuprinzand in acest panoramic rapid faimoasele Palate, de la Victoria la Cotroceni si retur, cu toate biletelele, scrisoricile si interesele care le leaga si dezleaga, dand o ochire fugara si prin tribunalele de unde ies curati ca lacrima talharii dovediti ori pe la granitele mai permeabile ca morala unui intreprinzator de stil nou. Ce sa se-ntample-n teatru? Ce se intampla in toata societatea si in toata tarisoara. Nu este teatrul oglinda vremurilor sale? Ce i-a scapat lui Shakespeare in aceasta productiva metafora a fost faptul ca oglinda prinde cateodata avant si mai contribuie si ea la ghiontuiala dintre viata si arta. Nu se mai multumeste sa reflecte neutru ce i se infatiseaza, ci ea insasi creeaza privelisti mincinoase si perspective false. Scapandu-i - si ei - faptul ca, la-nghesuiala, poate cadea. Si ca se poate sparge. Si ca mai pe urma, dintre cioburile lipite - eventual, cu chiu-cu vai... - la loc va lipsi pentru totdeauna unul: cel care intra-n inimi, ca-n inima lui Hansel, si le ingheata. Iar cu o oglinda ciobita si o inima inghetata se poate trai in viata. In teatru, niciodata.