Canibalul ziarist

Autor: Sonia Cristina Stan 09.02.2007
Este ceea ce s-ar chema un star media. De douazeci de ani semneaza editoriale, da interviuri, este invitat in show-uri de televiziune, scrie carti si scenarii tv, face filme, produce senzatie oriunde s-ar duce. In tara sa este o legenda. Daca nu ar fi existat mass-media, ar fi fost doar o anomalie umana capabila sa ridice parul din cap si celui mai stapan pe el psiholog al lumii. Inainte de a beneficia de atata atentie, el si-a ucis cu sange rece prietena si a mancat-o bucata cu bucata, uite-asa, din prea multa dragoste. Se numeste Issei Sagawa si a fost denumit de catre presa lumii "canibalul japonez", in urma cu 26 de ani.
Era un student la Sorbona, eminent si linistit, expert in Shakespeare si Kawabata. Avea 32 de ani si era japonez. S-a indragostit de o colega olandeza de 25 de ani - Renee Hartevelt -, care insa nu avea pentru el mai mult decat o simpatie colegiala. Se vizitau uneori pentru ceai si discutii, dar, dupa cum marturisea chiar Issei Sagawa, fata "era cuminte si nu voia relatii sexuale". Intr-o seara de iunie a anului 1981, japonezul si-a invitat prietena la el si a rugat-o sa-i recite dintr-un poem foarte frumos al expresionistului german Johannes Becher. Apoi s-a lansat intr-o vibranta declaratie de dragoste la care fata a raspuns cu un hohot de ras. Scos din minti, indragostitul a lovit-o cu patul carabinei pe care si-o procurase cu mult inainte, apoi a impuscat-o. Dupa aceea a urmat partea cea mai terifianta a acestei crime: si-a taiat prietena in bucati pe care le-a pastrat in frigider si din care a mancat zilnic cate un pic. Amanuntele groaznicei afaceri sunt multe, dar noi ne oprim doar la acestea. Pe scurt, omul a fost prins in timp ce incerca sa se descotoroseasca de ceea ce mai ramasese din trupul studentei intr-o padure de langa Boulogne.
Incarcerat si supus timp de 15 luni unei expertize psihiatrice amanuntite, Issei este declarat bolnav psihic, iar justitia franceza il trimite in tara sa. Acest lucru s-a facut oarecum simplu, tatal studentului fiind un magnat industrial japonez. Ajuns la Tokyo, este din nou examinat psihiatric, dar, surpriza, psihologii japonezi il gasesc in totalitatea facultatilor mintale, iar justitia japoneza, gratie interventiilor tatalui sau, nu este atat de interesata sa-l inchida. Pur si simplu Issei Sagawa este pus in libertate, nefiind considerat un pericol! Compatriotii sai, pe buna dreptate socati de faptele comise de acesta in Franta, il considera pe Issei un campion al terorii, un fenomen al cruzimii. Dar asta nu face decat sa-i aduca o glorie neasteptata.
Din acel moment, este vazut ca un exemplar exotic capabil doar prin simpla sa prezenta sa faca ratinguri de milioane de telespectatori la televiziuni si este invitat peste tot sa povesteasca teribilele fapte. Psihologii sunt interesati de resorturile interioare ale acestui act de canibalism (pe baza declaratiilor lui Sagawa, s-au scris studii psihologice despre faptul ca nationalitatea sa l-ar fi impins la un asemenea gest. "Aveam de multa vreme chef sa mananc o femeie alba. Daca ar fi fost japoneza nu m-as fi atins de ea niciodata, nu stiu cum sa va explic, ar fi ca un fel de incest"), iar mass-media sunt interesate sa faca audienta. Fostul student la litere vorbeste cu o luciditate si un cinism care te lasa mut despre atrocitatile comise. Ajunge curand sa tina conferinte despre canibalism! Cum stie foarte bine subtilitatile limbii, face chiar demonstratii fine si parabole. Invitat de o televiziune din Germania sa povesteasca ce l-a impins la asemenea cruzime, Sagawa vorbeste calm, stapanit: "Spiritul japonez este foarte diferit de cel al restului lumii. Japonezii uita treptat ca societatea se schimba, europenii insa nu uita niciodata. In Japonia sunt considerat un clovn, aici, in Europa, raman un canibal. Pe de o parte regret ca am mancat-o pe Renee, dar, pe de alta parte, am avut dreptate: era intr-adevar buna"!! "A fost posibil - spunea pe atunci Le Monde - pentru ca in Japonia crimele sunt rare, astfel incat publicul isi permite luxul de a acorda celor mai teribili criminali ai sai statutul de cvasicelebritati..."
Cazul este atat de cunoscut printre criminali, incat, in 2005, un criminal francez acuzat de a fi ucis cu sadism sapte femei, condamnat pe viata, a gasit cu cale sa invoce cazul lui Issei ca argument in favoarea "dreptului" sau de a-si scrie memoriile din puscarie. "Mai mult de 200 de pagini dactilografiate sunt gata deja. Daca vreun editor este interesat, sa nu ezite sa ma caute. Consider aparitia acestei carti ca o prelungire a procesului. Vom vedea care dintre ele va aduce mai multa lumina acestui caz". Asa s-a exprimat Guy Georges, criminalul parizian, intr-o scrisoare trimisa judecatorului Gilbert Thiel din puscarie si preluata imediat de L'Express. El nu uita sa aminteasca de faptul ca Issei Sagawa s-a umplut de glorie si de bani la Tokio scriindu-si "Memoriile".
Issei Sagawa traieste si astazi in Japonia unde tine conferinte, scrie scenarii si este editorialist la un ziar... Multe dintre cartile pe care le-a scris au titluri evocatoare: Dorinta de a fi mancat, Dezolat de a fi in viata, Cei pe care as avea chef sa-i ucid, Mi-ar placea sa fiu mancat.
Cand se invoca puterea presei, de regula, conotatiile sunt pozitive: presa se lupta cu monstrii mai rau decat o fac cei investiti cu puterea legala de a o face, scoate la lumina lucruri ascunse, creeaza personalitati si legende, totul pentru interesul public. Dar iata si reversul: presa si nevoia oamenilor de senzational au facut din Issei Sagawa, canibalul japonez, o "legenda" de care nici un om cu mintea intreaga nu are nevoie.