Dan Sultanescu: Criza din spatele crizei

Autor: Dan Sultanescu 06.02.2007
Traian Basescu se comporta, in 2007, foarte diferit decat o facea in 2006. A inceput anul cu gafe si continua parca in acelasi stil. Dorindu-si o lovitura decisiva impotriva lui Calin Popescu-Tariceanu, presedintele si apropiatii sai au declansat un razboi care nu are, in acest moment, o finalitate clara.
Situatia imi aduce aminte de superproductiile "Ocean's 11" si "Ocean's 12", filme de mare succes ale ultimilor ani, in care o banda de infractori simpatici si populari incercau, din amuzament sau nu, sa dea mari lovituri unor bogatasi "nelegitimi". Prima parte, "Ocean's 11", a redat o succesiune de actiuni de mare ingeniozitate, toate invingatoare, prin care echipa lui Danny Ocean isi zdrobea adversarii, umilindu-i constant. Filmul se termina apoteotic cu jefuirea simultana a celor mai mari cazinouri din Vegas. Par tea a doua in schimb, mai subtila si mai putin gustata de public, avea o desfasurare opusa: echipa de infractori simpatici nu mai reusea nimic, esua constant, pierdea batalie dupa batalie. Constructia nu mai era la fel de spectaculoasa ca in precedenta productie. Dimpotriva, totul parea ca duce spre un imens esec, echivalent cu arestarea eroilor si cu petrecerea restului vietii in inchisori de maxima securitate. Dar, conform retetei de succes de la Hollywood, filmul se incheia cu o revelatie majora: devenea evident ca toate infrangerile fusesera doar aparente, ele ascunzand de fapt o victorie atent planificata. Imaginea infrangerii avea un singur scop: acela de a-i crea adversarului convingerea ca e in siguranta si ca e bine sa continue pe drumul inceput.
Evident, toate acestea sunt artificii cinematografice. Daca am incerca o paralela cu viata politica romaneasca, ar insemna ca, la acest moment, Traian Basescu nu face gafe, nu este scos din ritm, nu e nervos si iritat, nu da semne de izolare si disperare, nu comite erori. Gesturile sale par greseli, dar nu sunt; unicul sau scop este acela de
a-si determina adversarul - clasa politica - sa continue pe drumul actual - cel al suspendarii presedintelui, proces care ar duce la referendum. Este interesat presedintele sa se ajunga la referendum? Greu de spus. Sustinatorii sai considera ca e ideal sa se apeleze acum la vocea poporului, fiindca aceasta ii va sanctiona pe toti cei care au incercat sa submineze puterea presedintelui si sa ii blocheze initiativele. Adversarii sai, pe de alta parte, mizeaza pe faptul ca un eventual scrutin ar facilita o intensa campanie negativa (apropo, legea electorala care interzice campania negativa se refera doar la alegeri si nu la referendumuri!) cu scopul de a-l demasca in sfarsit pe Basescu.
Singura varianta in care presedintele ar incerca sa orchestreze deliberat toate aceste esecuri recente este cea in care el are in maneca o solutie salvatoare, menita sa ii aduca, in final, din nou aplauzele publicului si sa fie perceput drept Marele Salvator. O asemenea solutie pare insa improbabila din perspectiva jocului politic democratic, cata vreme diferentele dintre actorii implicati (presedintele si adversarii sai) nu mai sunt atat de mari in ceea ce priveste instrumentele utilizate. Nu mai suntem in anul 2004, iar presedintele nu mai arata la fel de diferit de restul politicienilor ca pana acum. Are si el alaturi personaje controversate, pare si el implicat in jocuri care au cu totul alta miza decat servirea interesului cetateanului.
Dincolo de intrebarile legate de motivatiile si intentiile reale ale celor implicati, se impune tot mai puternic o alta intrebare: ce vom face dupa ce acest scandal se va fi terminat? Indiferent daca presedintele va fi suspendat sau nu, legitimitatea politicienilor va fi tot mai erodata in urma actualului razboi. Catre ce fel de optiune se va indrepta populatia, constatand esecul celor din prezent? Iar daca Traian Basescu va esua (la referendum), tragand dupa el si modelul de presedinte pe care l-a creat in ultimii doi ani, ce va fi pus in loc? Care sunt alternativele la prezent? Care sunt optiunile reale pentru conducerea Romaniei? Nu pun aceste intrebari pentru a sugera ca e nevoie de continuarea in actuala formula, ci pentru ca politicienii care participa benevol si entuziast la actuala destructurare a vietii politice interne sa inceapa sa se gandeasca si la viitor.
Marea problema care sta in spatele acestui scandal este foarte slaba capacitate a clasei politice romanesti de a se regenera si de a produce constant nume noi si interesante. Orice piata libera (iar politica, intr-o democratie, trebuie sa fie o piata libera) are puterea de a produce mereu solutii proaspete, mai performante si mai adaptate unei cereri tot mai exigente. Avem, in prezent, impresia ca actuala clasa politica poate produce suficient de multe nume noi si interesante? In afara de doua-trei exemple, majoritatea liderilor tineri seamana enorm cu seniorii pe care ii urmeaza. Profitand de actualele scandaluri, ar trebui sa ne intoarcem putin spre clasa politica si sa ii analizam regulile de functionare. Sa constatam pe cine reprezinta (pe cei care o voteaza sau pe cei care o finanteaza?), cat de mult se poate schimba, cat de deschisa este ea spre nou si necunoscut. Pe acest traseu, vom vedea, socati sau nu, ca in interiorul politicii romanesti nu exista mari diferente. Ca schimbarea, in care credem mereu din 1989 incoace, nu este decat o forma de sanctionare a celor care ajung la varf de catre un sistem nemultumit, dar functional. Ca Traian Basescu este si el parte a aceluiasi sistem pe care il critica. Si ca, acum, dupa ce a disparut si proiectul national al integrarii, care a fost adoptat neconditionat de intreaga clasa politica, partidele sunt nevoite sa isi expuna goliciunea de fond, lipsa de idei, de viziune si de oameni.

Dan Sultanescu este directorul executiv al Institutului PRO