La mare, intre doua veacuri

Prima plaja amenajata la mare dateaza din 1882, cand in dreptul Hotelului Carol din Constanta, cu o cheltuiala de 7.071 lei, s-au ridicat doua baraci din scanduri, la 1,20 metri deasupra apei, fixate cu sine de fier pe fundul marii. Intre baraci se afla un bazin acoperit, iar in jurul bazinului - 21 de cabine pentru barbati si 10 pentru femei.

Baia nu se facea la vedere, iar costumul de baie le acoperea pe femei pana la gat. Intrarea era platita cu sume cuprinse intre 25 si 50 de bani. La 1890, cea mai cautata plaja era la Vii, cea mai inverzita zona a Constantei, unde existau totodata un parc si un restaurant. In 1887, o plaja a fost amenajata langa biserica armeana, iar in anii urmatori - altele doua in incinta portului.
In 1904, Anghel Saligny a proiectat construirea unui dig care sa opreasca migrarea nisipului si sa ingaduie amenajarea de plaje pe o intindere mai mare. Doi ani mai tarziu s-au deschis Baile moderne, unde se faceau impachetari cu namol (adus de la Techirghiol) si alte bai medicinale pentru barbati, femei si copii. Presa vremii le lauda ca fiind la inaltimea marilor stabilimente de acest fel din Europa.
Plaja cea mai renumita si cautata era la Mamaia, pe limba de nisip dintre lacul Siutghiol si mare, amenjarea ei incepand sa se faca in 1905, la initiativa primarului Constantei, Ion Banescu, care a obtinut concesionarea a 192 ha in catunul Mamaia. Arhitectul peisagist E. Redont a intocmit planul de infrumusetare si de plantare a plajei si a imprejurimilor sale. Ideea lui Banescu a prins repede. 130 de personalitati ale tarii au cumparat loturi de pamant in noua statiune, cu 30 de bani metrul patrat.
Ministerul Lucrarilor Publice a construit atunci doua pavilioane, a cate 56 de cabine fiecare, terminate cu un foisor elegant. Pentru acces la plaje, calea ferata a fost extinsa. Mamaia mai avea si 45 de gherete pe roti pentru barbati si 35 pentru femei. Primul antreprenor al Mamaiei a fost o femeie, Ecaterina D. Ionescu.
"Plaja de la Mamaia-Sat, ne spune N. Al. Radulescu, e frumoasa cum nu se mai poate... dunele de nisip se dezvolta in voie, nesuparate de nimeni, caci vizitatorii sunt rari." Profesorul Radulescu a vazut-o insa dupa primul razboi mondial, cand lumea nu-si revenise inca de pe urma suferintelor. Altfel, in 1906, ea fusese deja vizitata de 45.000 de persoane, din care aproximativ 34.000 au facut si baie.
La Mamaia se ajungea cu trenul: multa aglomeratie, o lume colorata vorbind frantuzeste si nemteste, multi copii, guvernante, vagoane comode, caldura mare, halte numeroase pentru a lua lumea de pe drum... O atmosfera descrisa si de Cella Serghi care isi amintea ca, la 1914, nu putea merge zilnic de la Constanta la Mamaia din cauza preturilor cam ridicate ale calatoriei cu trenul. Cei avuti luau trasurile, asa incat care cu zecile insoteau trenul in drumul lui spre mare.
Se ducea atunci la mare doar lumea buna, rareori si altii. Si cei mai multi plecau la sfarsit de saptamana.
Tot in jurul lui 1900, au inceput sa apara hotelurile. Primul mai de calitate a fost Hotel Carol, ridicat la 1882, cu 90 de camere, din 1905 acesta beneficiind de lumina electrica. Apoi au venit Hotel d'Angleterre, Orient, Central, Princiar, National, Grand Hotel, Bulevard, Transilvania, Metropol.
Dintre toate, Hotel Palace, construit dupa 1900 si avand 250 de camere, era cel mai cunoscut. Avea tot confortul care se putea oferi atunci, inclusiv ascensor si sali de baie (acestea din urma pe etaje, nu in camere). Hotelurile aveau restaurante si program de cafe-concert. Dar, cum vor fi si altele dupa aceea, nu erau prea curate. Fascinatia marii a prins incet, dar durabil. Moda si bucuria albastra a verilor noastre.