Succesul unui roman tepos

Autor: Daniel Nicolescu 12.10.2007
Soarta publica a romanului L'Elegance du herisson, scris de tanara Muriel Barbery, a fost consemnata intr-o formula neputincioasa dar graitoare: "du jamais vu". Aparut in toamna lui 2006, in anotimpul marilor hemoragii literare, cand piesele grele ale romanului francez se rasfata pe tarabe alaturi de zecile, daca nu chiar sutele de sperante, in sunetele alamurilor de marketing pornite cu multe saptamani in urma, romanul a fost tras, modest, intr-un tiraj de 4.000 de exemplare. Nu s-a aflat in cursa pentru vreunul dintre marile premii literare franceze si a ramas, in momentul aparitiei, aproape neremarcat de public si de critica. Ei bine, la un an de la lansare, Eleganta ariciului a fost retiparit de 32 de ori, a atins un tiraj de 200.000 de exemplare si s-a aflat timp de 34 de saptamani in topul vanzarilor de carte intocmit de Livres Hebdo. Cu doar cateva zile in urma figura pe locul intai in clasamentul romanelor franceze realizat de revistele L'Express si Le Point, iar in Nouvel Observateur zabovea pe un onorant loc 3. Un long-seller (mai degraba decat best-seller) de exceptie care, probabil, isi va incepe cat de curand cariera internationala.
Autoarea, nascuta in 1969, este profesoara de filosofie la Saint-Lo (de unde va pleca in curand, pentru un an sabatic, tocmai in Japonia, tara draga sufletului ei) si a publicat la Gallimard, in anul 2000, un roman care a trezit oarece fiori amatorilor de deliruri gastronomice - La Gourmandise, unde e vorba despre ultimele clipe de viata ale celui mai mare critic culinar al tuturor timpurilor, un papa al fiestelor gustative, care, intocmai lui Anton Ego (sumbrul critic din Ratatouille), coboara in cotloanele copilariei, pe urmele unei fragrante divine, demult uitate.
Ca si in acest prim roman, destul de gustat la vremea lui, L'Elegance du herisson vorbeste cu seninatate, usurinta si gratie (eleganta) despre probleme grele intelectual si impovaratoare existential. E un roman pe doua voci. Cea dintai naratoare se cheama Renee Michel, o administratoare de imobil (concierge) in varsta de 55 de ani, "vaduva, mititica, grasuta, urata", dar foarte speciala. E toba de carte, a citit pana si cele mai nestiute volume ale tuturor marilor ganditori si scriitori ai lumii, dar, ca sa nu trezeasca banuieli, face pe proasta. Cum? Mimand, bunaoara, ca se uita la telenovele, dar citind pe furis un volum despre Husserl si straduindu-se sa se familiarizeze cu fenomenologia. A doua voce ii apartine Palomei, o pustoaica supradotata in varsta de 12 ani, care locuieste in imobilul cu staif vegheat de madam Michel. Micuta considera ca are o inteligenta fara cusur, ca a descoperit toate secretele existentei si ca viata de adult nu merita traita. Motiv ce o impinge la o hotarare dramatica: sa se sinucida chiar in ziua cand va implini 13 ani. Elementul perturbator in aceasta incrucisare de bizare identitati este un bogatas nipon, Ozu Kakuro, care se muta in acelasi imobil din 7 rue de Grenelle cu cele doua improbabile prietene. Spre deosebire de ceilalti bogatani ai planetei, japonezul stie sa vada pana in miezul lucrurilor si va incerca sa basculeze convingerile celor doua lipsite de modestie femei.