Deliciile artei brute

Autor: Corneliu Antim 05.10.2007
Insectar se numeste expozitia de la Galeria Orizont din Capitala a tanarului masterand Cristian Gaspar. Care inca se mai afla sub veghea institutoare a maestrului sau, pictorul si pedagogul Teodor Moraru.
Este a cincea sa expozitie personala. Palmaresul sau este insa cu mult mai impozant in cadrul grupului ECCO, cu care expune inca din anul 2000, etalandu-si disponibilitatea si versatilitatea creativa in experimentele si tehnicile multimedia, in instalatie si performance, in graffiti... In 2003, a fost unul dintre bursierii pentru pictura ai UAPR.
Expozitia de la Orizont ne releva virtutile unui artist cu o sensibilitate coloristica foarte vie si joviala, in care pedanta insinuare a jocurilor copilariei nu este un simplu artificiu stilistic. Cri stian Gaspar "naivizeaza" voit ductul liniei in delimitarea formelor, intr-un soi de libertate a fanteziei poetice. Un univers populat de o pseudofauna ghidusa de fapturi reale "clonate" cu aratari inchipuite ne intampina din rama tablourilor sale cu aerul unei normalitati simpatice si irezistibile. In fond, artistul anima o lume generoasa si hilara de caractere intr-o scenografie aproape idilica, invaluitoare precum fabulele basmografiate ce insenineaza si azi fruntile copiilor mai mici sau mai mari!
Mecanismul acestei indeletniciri ludice, in care incearca sa ne atraga artistul, este unul profund rational si iscusit controlat de pictor cu mijloacele unei arte ce-si are obarsiile mai noi in conceptele alegorice convertite pictural cu vreo sase decenii in urma de Dubuffet. N-as indrazni sa alatur fanteziile picturale ale lui Cristian Gaspar cu asa-zisele principii ale "artei brute", cum au fost ele formulate de exponentii "companiei" initiate de patronul francez al efemerei orientari estetice prin anii '50 - '60. Dar mi se pare evident faptul ca, in pictura generatiilor mai tinere, nu numai de la noi, mostenirea lui Dubuffet este reconsiderata, voit sau nu, in exercitii si abordari stilistice in care improvizatia si aleatorismul tematic si compozitional se juxtapun dezinvolt si imprevizibil peste viziunile si virtuozitatea suprarealiste, dar si peste vigurosul instinct primitivist ori inocentul dicteu naiv. Unii isi exalta astfel propria natura, ca si ceea ce cu greu am putea numi "stiinta picturistica"; altii, disimulandu-si inteligent si in gesturi studiate, adesea epatant exhibate (sfanta, in aceasta tranzitorie postmodernitate, nevoie de spectacol!), incearca sa exalte aptitudinile tehnico-artistice si originalitatea propriei personalitati creatoare. Pe plan intern, au devenit notorii prezentele publice in agora artistica ale unor nume precum cele ale lui Dumitru Gorzo, Claudia Todor, Anca Dinu, Laurentiu Dimisca, Vioara Bara, Dionisie Puscuta, Roxana Nicolae, Giuliano Naidin, Suzana Dan, Ecaterina Vrana si inca altii, ce fac onorurile si deliciile, totodata, ale acestei sui generis falange de promotori autohtoni ai "artei brute" in contemporaneitate.
Cu aceasta expozitie, dar mai ales prin suflul ei suav parodic, subtil marcat in discursul pictural prin jubilatia cromatica, stralucitoare, dar deloc stridenta, ca si prin eleganta notatiei si a vervei fabulatorii, ca intr-un soi de "lego" imagistic, Cristian Gaspar se inscrie intr-o asemenea descendenta a unui post-modernism de esenta dubuffista.
Trebuie remarcata, in context, nu neaparat detasarea controlata rational a antitezei comice si a ironiei cordiale - instrumente pe care le manuie abil si seducator - cat bucuria jocului de-a pictura. Un bine regizat exercitiu de sarje nevinovate in spiritul artei brute.
Este exact miza pe care a pariat, imi place sa cred, artistul. Si in aceasta consta reusita lui de azi. O expozitie a confortului vizual intr-o dispunere galanta si inocenta a unui citat din istoria recenta (si frivola) a picturii europene. Care nu sunt sigur ca ii va marca in vreun fel cariera si cautarile creatoare ulterioare. Dar de la nivelul "jocului" inteligent si nevinovat, totodata, cu care ne atata interesul si pasiunea pentru ceea ce face, dar mai ales gandeste, in constructia propriului destin artistic, Cristian Gaspar a castigat un adept, care ii va urmari cu incredere evolutia.