Fiul bucataresei (II)

Iuliana Aranici, desi bucatareasa, nu avea infatisarea unei doamne grase in halat alb patat de grasimi. Bruneta, cu niste frumosi ochi verzi care transmiteau multa hotarare, nu avea, de fapt, nimic dintr-o bucatareasa.

Poate si de aceea domnul Szabo, patronul restaurantului Huszar, isi cam pierduse mintile, aducandu-i odata un buchetel de viorele care si-a gasit locul in mirosul de gulas ce plutea in bucataria restaurantului, intr-un paharel pentru palinca. Din acest buchetel se nastea, un an si jumatate mai tarziu, un baietel. Bebelusul a fost dus la Biserica cu Luna din Piata Sfantul Ladislau si a primit numele de Pavel, dat chiar de catre domnul Szabo, care insa nu a recunoscut copilul - avea deja doua fete si un baiat, o sotie banuitoare si o reputatie de aparat. Chi ar si asa, gestul sau a dat de banuit, astfel ca, dupa cateva luni, bucatareasa Iuliana lua un tren catre Cluj, unde domnul Szabo avea un var, de asemenea proprietar de restaurant; e drept, unul mai mic, chiar daca in centru, langa Biserica Minoritilor. Mai multe de atat nu stim, pentru ca istoria are si umbrele ei, iar o astfel de umbra a fost copilaria lui Pavel.
Primele semne clare ale trecerii lui prin lume sunt cateva randuri dintr-un dosar de cadre de mai tarziu, din care reisese ca Pavel a terminat la Cluj, in 1933, cele patru clase elementare la Scoala primara de stat nr. 7, iar apoi a fost inscris la Gimnaziul de baieti "Dr.C. Angelescu". Ramane corijent in vara la mai multe materii, ceea ce o determina pe Iuliana, mama unui copil din flori, bucatareasa, necasatorita, a carei privire era mai putin vie, dar la fel de verde, sa-si trimita fiul, la sfatul profesorilor, "la o scoala de meserii". Astfel, in 29 mai 1935, Pavel ajunge la o scoala de calfe si ucenici din Sibiu, fiind in acelasi timp angajat ca ucenic lacatus la Fabrica Rieger (devenita, dupa nationalizare, Uzinele Independenta). La Sibiu, departe de mama sa, care il dominase pana atunci, tanarul Pavel se simte mai in largul lui. "Ca ucenic, s-a inscris la Clubul Sportiv Muncitoresc din Sibiu, unde a facut parte dintr-o echipa sportiva".
Am rasfoit dosarul sau de cadre privindu-i intruna fotografia de unde, prin aceeasi fereastra a istoriei, un tanar pare mai degraba stanjenit, desi isi poarta sapca aceea cadrilata cumva data spre o ureche. Tot acolo si atunci, dupa cum se spune in acest dosar, a cunoscut cativa "tineri care aveau legatura cu miscarea muncitoreasca si de la ei a primit unele notiuni despre lupta clasei muncitoare". Intre timp, la Cluj, Iuliana, singura, ajunsa cumva la marginea lumii, nu mai avea repere; caci si fiul ei era departe de ea. A cunoscut, singura, obosita si trista, toate fazele care duc la disperare; dar buchetelul de viorele si ochii ei verzi s-au transformat in acel tip de revolta a omului care nu are nimic de pierdut. Asa ca, dupa cum se consemneaza in documentele pe care le-am citit, "in acea perioada, mama lui a inceput sa aiba legaturi cu partidul". Cu partidul comunist, bineinteles. La bucataria micului restaurant dintr-o curte interioara, nu departe de Biserica Minoritilor, unde mai si servea, veneau deseori cativa barbati, dintre care unul, desi in varsta, avea ochii la fel de verzi ca ai ei. Isi spunea Maximilian. Astfel, purtat de aceeasi putere a mamei, dupa cum se spune in dosarele cadrelor partidului, "tovarasul Aranici s-a apropiat de miscarea muncitoreasca si mai mult", dupa cum se arata intr-o "nota de studiu" intocmita in martie 1966, nota ce are la baza dosarul de partid nr. 537 de la Sectia Politica a Ministerului Afacerilor Interne. Acest dosar nu l-am putut vedea nici pana astazi, caci e socotit secret, cum secrete pentru vecie raman cele mai multe ceasuri ale vietii lui Pavel Aranici. Dar un singur lucru este cert. Si anume ca, in cercul noilor sai prieteni "de stanga" de la Sibiu, o cunoaste si pe viitoarea sa sotie, Elisabeta Gall.
Cufundata intr-un fotoliu adanc, intr-o casa din spatele Cinematografului Patria din Brasov, batrana Elisabeta povesteste cu o voce moale, in vreme ce doua pisici i se strecoara netulburate printre picioarele slabite de varsta. "Mergeam cu manifeste bagate in reviste de moda. Cine ma oprea pe strada pentru o revista de moda?! Ne dadeam seama cand eram urmariti. Stiam noi cine erau urmaritorii de la politie. Si ne feream. Manifestele le duceam unde trebuia, ca sa le lipeasca". Munca de curier a ilegalistilor comunisti nu era lipsita de riscuri. In anul 1938, dupa cum releva o nota din dosarul lui de cadre, tanarul Pavel Aranici a fost primit in Uniunea Tineretului Comunist. A luat parte la imprastieri de manifeste comuniste, iar dupa un timp i s-a incredintat functia de responsabil financiar al Comitetului Judetean UTC Sibiu. Atat Aranici, cat si prietena sa Elisabeta Gall, utilizata drept destinatar al fondurilor trimise miscarii comuniste de tineret din oras, au fost arestati in cursul unei anchete politienesti din 1939: "Eu am cazut prima. Noi ne ocupam cu ziarele tineretului atunci. Trebuiau sa-mi trimita bani de la Cluj, dar mi i-au trimis pe alta adresa, nu stiu cum au descoperit, si am fost arestata. Au venit la fabrica si m-au scos de acolo. Ne-au perchezitionat acasa si pe urma ne-au interogat la politie. Dar eu am negat totul si nu au avut ce sa ne faca. Nu m-au batut, dar m-au amenintat ca, daca nu spun adevarul, il bat pe logodnicul meu. El a mai incasat vreo doua, asa, dar de mine nu s-au atins", povesteste in zilele noastre batrana doamna Aranici, fosta Gall. Pavel Aranici, tanarul ilegalist de odinioara, avea sa foloseasca aceasta corectie, care i-a lasat urme, daca nu pe trup, in fire; pentru ca, ulterior, in calitate de comandant al Serviciului Bande din Securitate, avea sa utilizeze frecvent (si eficient)terorizarea si agresarea rudelor fugarilor din munti sau a celor banuiti ca ii sprijina.
Pentru Elisabeta Gall, tocmai acei ani ai razboiului si "ilegalitatii" au fost cei mai frumosi dintre anii pe care avea sa ii petreaca alaturi de Pavel Aranici, pana la moartea acestuia in 1995. Traia o aventura, o aventura istorica. Mai intai, bucatareasa Iuliana intrase in ea, iar fiul sau, ascultand-o, o insotise. La brat cu Elisabeta, prima si ultima lui iubita, viitoarea sotie, care incepuse prin a-i admira fiului bucataresei bicepsii intariti la sala de sport, pentru a incheia aceasta calatorie in fotoliul adanc al singuratatii.