Existenta ca blat
Autor:
Majuru Adrian Aurel
22.06.2007
Mai apoi, vazand ofiterul nostru cum familia taranului moldovean se chinuia dormind pe "blanuri" goale de scandura intr-o singura camera, l-a intrebat de ce nu foloseste paiele uscate lasate pe camp, care, puse intr-un sac, ar oferi mai mult confort tuturor, fiind racoroase vara si calduroase iarna, asa cum faceau taranii mai saraci din Tirol. Raspunsul a fost ca asa s-a obisnuit si n-ar avea chip sa schimbe o obisnuinta cu alta.
Peste o suta de ani, multi dintre locuitorii satelor dormeau ingramaditi cu totii intr-o singura camera, desi gospodaria detinea mai multe camere, iar pamanturile cultivate, in mare parte, corespundeau numai nevoilor de moment. Nu exista investitia intr-un viitor mediu sau indepartat decat pentru o demografie foarte restransa de oameni, care au inteles sa munceasca altfel si mai mult. Din nefericire acesti oameni, harnici si curajosi cu viitorul in care s-au investit, au fost evacuati din istorie sub stigmatul de chiaburime.
Se prefera existenta ca blat: "noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc", cum se spunea prin anii '80. Sau cum afirma un taran prin 1880, ca "de la boier poti fura ca e mult si nu se simte, dar de la vecin, nu-i chip, caci are cat am si eu, si se vede repede". Traiul de pe o zi pe alta din sistemul bugetar de azi, cu un salariu de mizerie, alaturi de umilirile fortate de sefi angoasati si frustrati, continua sa fie, pentru multi romani, cel mai jinduit deziderat social si profesional.