La Curtea Regala

Ceremonialul Casei de Hohenzollern in Romania a fost la inceput identic celui de pe vremea lui Al.I. Cuza. Abia in 1875 Carol I, si la indemnul tatalui sau, ii cere lui Th. Vacarescu, devenit maresal al Curtii, sa propuna un alt ceremonial. Inspirandu-se de la Curtile europene, Th. Vacarescu propune anumite reguli care, aprobate de Carol, raman apoi in fiinta la Curtea Hohenzollernilor romani.

Curtea domneasca era locul de resedinta al suveranului. Asa suna primul dintre articolele noului ceremonial. Ea era formata din Casa Civila, Casa Militara si Casa Civila a principesei Elisabeta. Casa Civila ii cuprindea pe toti cei care indeplineau vreo insarcinare pe langa rege, care constituiau Cabinetul regelui, Administratia Curtii, Domeniile Regale si Intendenta Palatelor Regale. In Casa Militara intrau adjutantii regali activi si ofiterii de ordonanta ai regelui. Casa Civila a reginei cuprindea doamnele si domnisoarele de onoare si sambelanii din preajma reginei.
Dintre toate persoanele de la Curte, cel mai inalt demnitar era maresalul Curtii, care primea si comunica ordinele regelui si care raspundea de respectarea ceremonialului, de ordine si de politia interioara a Palatului. El era cel care priveghea asupra primirii in audienta a diplomati-lor straini, a membrilor Guvernului, Parlamentului, a inaltilor functionari ai statului chemati sau care cereau sa le vorbeasca suveranilor. La ceremonii, membrii corpului diplomatic aveau prioritate. Ei erau urmati de membrii inaltului cler, apoi de ministri, de membrii Senatului, ai Camerei, ai Curtii de Casatie si ai Curtii de Conturi. Se proceda in Romania ca pretutindeni in Europa monarhica de atunci. Carol I lucra cu ministrii sai de luni pana vineri. La numirea fiecarui guvern, maresalul Curtii comunica premierului zilele in care suveranul dorea sa intalneasca un ministru sau altul.
Si Carol tinea ca ministrii sa fie informati "totdeauna dinainte si la timp". Atunci cand un ministru solicita o primire urgenta la suveran, cererea sa era supusa imediat lui Carol. Erau prevazute reguli dupa care se trimiteau decretele si mesajele Parlamentului pentru semnatura, in plicuri sigilate, scrise pe un anumit fel de hartie si numai pe o singura pagina (doar, "la trebuinta", pe doua pagini).
Regele Ferdinand aduce unele modificari ceremonialului de pe vremea unchiului sau, ca sa-l puna in acord cu modificarile suferite de acesta in Belgia si Italia. El lucreaza cu ministrii de lunea pana sambata, nu pana vineri ca mai inainte. Orele de lucru sunt si ele schimbate, de la 11.00 la 13.00. Lunea sunt primiti ministrii de interne si externe, martea, primul-ministru si ministrul cultelor si instructiunii publice, miercurea, ministrii de finante si de lucrari publice, joi, ministrii de razboi si de justitie, vineri sunt din nou asteptati presedintele de Consiliu si ministrul de interne, sambata, vine randul ministrilor agriculturii, domeniilor, industriei si comertului. Personalul Casei Regale nu era numeros, cinci persoane numara Casa Civila, sapte Militara. Serviciul reginei Elisabeta avea trei doamne de onoare, cel al reginei Maria 14 doamne, iar al principelui Carol un general si un capitan.
Pe timpul lui Ferdinand s-a stabilit precis si "ordinea ierarhica la curtea noastra". Trei functii erau bine definite: administratorul Domeniilor Coroanei, maresalul Curtii si seful Casei Militare. Importanta lor in ierarhie era in aceasta ordine.
Ceremonialul stabilea o multime de amanunte de tot felul (fraza de incheiere a cererilor de audienta, totdeauna aceeasi, tinuta de prezentare a celor invitati, pagina pe care se aseza rezolutia regelui etc...). Curtea Regala era un spatiu de reguli europene. Iar familia regala - un model de ordine nationala.