Prezentul continuu

Din nou, impunatoare prin spectaculozitate imagistica, consistenta si coerenta in fluxul gandirii si rostirii ei plastice, ni se dezvaluie Florica Prevenda in cea mai recenta ipostaza expozitionala a sa, pe care am perceput-o ca pe un fel de strigat al ratiunii invingatoare asupra memoriei stratificate si mumificate.

O memorie supusa, de asta data involuntar acelui patimas canon interogativ proustian - avatar livresc si carturaresc sub dominatia caruia incoltesc azi mai toate revoltele postmoderne ale nevoii de recuperare a "eului integral".
Timpul regasit al Floricai Prevenda incearca sa instituie o astfel de suprematie a prezentei vii extrase din sedimentele de "euri" fragmentate ale propriei memorii. "Am simtit nevoia sa ma intorc in timp - se destainuie artista - acel timp paralel sedimentat in (sub)constient, pe care nu-l sesizam prinsi fiind in aspectele iluzorii ale rutinei cotidiene. Ast fel s-a nascut dorinta reconstituirii acelui timp depozitat in abisul memoriei, sub forma de imagini, senzatii, perceptii, multiplicat in succesive supuse degradarii..."
Expozitia este gazduita in admirabila ambianta a salilor de la parterul Palatului brancovenesc de la Mogosoaia. Un proiect cu incitante deschideri si adiacente stilistice, patronat si de Ambasada Canadei intr-un soi de parteneriat cultural, la care a fost convocata si o protagonista canadiana, Louise Harvey, pentru un dialog al relativelor similaritati si sincronisme artistice si francofone, intr-o agreabila si protocolara montare spectaculara intitulata toponimic De la Est ... la Est.
Cu acest ciclu de pictografii, Florica Prevenda rotunjeste o suita de meditatii asupra conditiei umane, in corelatie cu dubla ei determinare temporala - istorica si prezenta, dar mai ales cu imanenta evolutie a propriului destin in confruntare cu adversitatile mediului in care traieste. Artista si-a structurat intr-o maniera oarecum programatica, aceasta lucrare deslusitoare de anvergura asupra propriei existente. Natura introspectiva, prin excelenta, Florica Prevenda s-a dedicat acestei arheologii reconstitutive a propriului "eu" cu mai bine de un deceniu in urma. Etapele parcurse in acest rastimp s-au numit: Chipul fara chip; NET People, apoi Umbre ale prezentului, culminand recent cu Timpul regasit. De fiecare data, creatiile si conceptiile sale expozitionale care au materializat scrutarile sale in acest orizont introspectiv, s-au constituit in socante provocari artistice, cu profunde rezonante in planul gandirii estetice si morale! Nici aceasta din urma expozitie de la palatul Mogosoaia nu se dezminte. In sensul in care, cunoscandu-i intregul parcurs evocat mai sus, Timpul regasit mi se pare a fi expresia cea mai fericit implinita plastic a exaltarii Eu-lui, din intreaga creatie de pana acum a artistei.
O descatusare de energii si acumulari mentale, senzoriale si emotionale, pe care artista a incorporat-o, prin germenii ei pozitivi, noii ordini pe care ea insasi o instituie. Recuperarea "eului integral" nu este posibila altfel, crede artista, decat prin reevaluarea creativa a trecutului, in substraturile lui imagistice si semnificative pierdute in memoria noastra involuntara.
Compozitiile pictografice din actuala expozitie sunt rezultatul unei asemenea morfopoetici, instrumentata de artista cu imaginatie si iscusinta profesionala. Este calea prin care ea a reusit sa vizualizeze memoria! Artista dezvolta in acest sens experientele artei conceptualiste, ale Pop-art-ului si ale cinematicii multimedia. Coleaza igenios si cu migala, potrivit unei coerente si personale viziuni plastice, axata invariabil pe dinamica, expresivitatea si caracteristicile simbolismului figurativ antropomorf, la randul lui centrat pe "probele" imagologiei autobiografice. Prevenda inventeaza si de aceasta data artificii de tratare plastica a suporturilor, diverse materiale accesorii si module de modelare si organizare a suprafetelor si a efectelor de plin/gol umbra/lumina, de o originalitate si modernitate maiestru stapanite si neostentativ puse in opera. Rezultatul fiind o impozanta fresca, ce reinvie posibil model de umanitate, in care "eul" creativ, individualitatea absoluta, cu memoria lor cu tot dobandesc demnitatea suprema in aceasta lume fascinata de frivolitatea si stereotipurile "prezentului continuu"!