Capodoperele renasterii

Autor: Raluca Badea 18.06.2008
Cand se vorbeste, in ultima perioada, despre o renastere a industriei orologere elvetiene (si nu numai), termenul are dublu sens.

In primul rand, este vorba de o revenire in forta a pasiunii publicului si a colectionarilor pentru ceasurile mecanice, care au fost in "moarte clinica" multa vreme, aproape rapuse de quartzul japonez. Dar, pe langa renasterea in termen de comenzi, vanzari, liste de asteptare, notorietate si statut, se petrece si o renastere artistica - exact ca in secolele 15-16, e vorba de o explozie de creativitate, de viziune, de inventivitate.
Din nou, se pune mare pret pe geniul uman, colectionarii si chiar "oamenii obisnuiti" imbulzindu-se la editiile limitate, cu precadere la ceasurile realizate manual sau chiar "pe comanda", precum cele mai scumpe costume. Nu e nevoie de lupa ceasornicarului pentru a remarca renasterea pasiunii pentru mecanisme - e vizibila de cum pasesti intr-un magazin de ceasuri supraaglomerat sau, si mai clar, in cadrul saloanelor orologere, unde managerii de brand se bazeaza pe supradoze de espresso si bauturi energizante pentru a reusi cumva sa ingramadeasca zeci de intalniri importante intr-o singura zi. Iar elanul renascentist e si el vizibil, pentru ca, sfidand orice limite naturale, brandurile reusesc sa uimeasca in fiecare an.
Cand nimeni nu mai credea ca ar mai fi ceva de inventat, designerii si ceasornicarii arunca in scena o noua complicatie, o noua forma, o tehnologie futurista sau chiar o opera de arta.
Il Giocatore Veneziano face parte din ultima categorie. Un ceas in intregime lucrat si pictat manual, inspirat, cum nu se poate mai potrivit, dintr-o capodopera renascentista: tabloul "Jucatorii de carti" al italianului Caravaggio. Gerald Roden, CEO Daniel Roth, isi aminteste ca ideea a aparut dupa o sedinta furtunoasa de brainstorming, care a avut loc intr-un pub si la care au participat el si Francois Junod, specialistul elvetian in figurine automate. Dupa multe ore de dezbateri intretinute de si mai multe pahare, a aparut ideea: o reinterpretare a faimoasei picturi, in forma unui jucator venetian de zaruri, care jongleaza cupele si isi ridica bratele pentru a permite purtatorului sa vada ce variante de zaruri apar de fiecare data. Si de fiecare data apar alte variante, pentru ca Gerald Roden, entuziasmat si de discutii, si de vinul bun, a tinut mortis ca zarurile sa poata cadea independent pe masa de lucru a venetianului, intr-un numar cat mai mare de combinatii - au rezultat 504.
Proprietarul ceasului nu are decat sa incerce sa ghiceasca ce anume o sa iasa la iveala de sub cupa smecherului venetian. Figurina miscatoare e alcatuita din peste 1.500 de componente - un tanar cu vesminte bogate, asezat pe jumatate pe un scaun, aplecat peste o masa acoperita cu o tapiserie eleganta, cufundat in ganduri in timp ce jongleaza cu cele doua cupe din piele in care se afla zarurile. Venetianul clipeste si isi misca mainile, capul si corpul, datorita unui mecanism special creat de Francois Junod. Tunica de matase a jucatorului si toate accesoriile sunt rodul unor cercetari amanuntite ale celor de la Daniel Roth, pentru ca atmosfera de secol 16 sa fie cat se poate de veridica. O incarcare a mecanismului asigura 6 functionari ale figurinei - Il Giocatore se misca de fiecare data cand ceasul "bate" ora, fie la cerere, cand purtatorul actioneaza un buton special. Ceasul costa 300.000 de euro si vor fi manufacturate 30 de exemplare.
Vacheron Constantin si-au completat seria de forme - dupa tonneau (Malte) si cercul pur al gamei Patrimony, a venit randul unei carcase denumite foarte elegant in limba franceza - coussin, care se traduce mult mai prozaic in limba romana - pernuta. E o forma pretentioasa, eleganta si complicata, care poate placea instantaneu sau care provoaca doar o ridicare din sprancene (Piaget au lansat si ei anul acesta un coussin - noul model de Emperador). Noua gama de la Vacheron Constantin se numeste Quai de l?Ile, dupa sediul genevez al brandului (construit in 1873-1874 de Jean-Francois Constantin) si include, pentru moment, doua modele: Quai de l?Ile Date si Quai de l?Ile Day-Date and Power Reserve (ambele cu mecanism automatic). Dar nu neaparat forma de pernuta ii asigura noii serii un loc clar printre lansarile cele mai importante din 2008, ci alte doua caracteristici. In primul rand, personalizarea - oricine isi doreste un Quai de l?Ile poate alege dintre trei tipuri de metal, doua variante de cadran, doua modalitati de finisare etc - in total aproape 400 de combinatii. Avand in vedere penuria de forta de munca si listele de asteptare care incep sa devina mai degraba norma decat exceptia in industria orologera, nu se stie cat se va astepta pentru un Quai de l?Ile, dar in aceasta perioada in care luxul veritabil e echivalent cu individualismul, Vacheron mizeaza pe multi doritori. A doua trasatura importanta a seriei rezida in eforturile imense depuse de firma pentru a se asigura ca falsificatorii nu vor avea success cu acest model. Atat de impresionant e arsenalul de tehnici anti-imitatie, incat vor fi extinse si la alte modele ale marcii: Vacheron Constantin a lucrat cu firma Orrell Fussli Printing Ltd, cei care tiparesc bancnotele si pasapoartele elvetiene si care au acceptat pentru prima data sa-si imprumute o parte din tehnici industriei orologere. Implicat a fost si Roger Pfund, designerul elvetian responsabil si de grafica a nenumarate bancnote (atat elvetiene, cat si straine) si de aspectul noilor pasapoarte elvetiene. Cadranul e format dintr-un cristal safir si dintr-un polimer securizat. Pe geam s-au folosit gravare cu laser si cu cerneluri speciale, depunere galvanica de nichel si metalizare. Iar discul trasat cu cerneala invizibila si atasat de polimerul securizat (in centrul soarelui care simbolizeaza ceasul din Tour de l?Ile) este vizibil doar sub lumina ultravioleta. Sub geam se afla un film transparent (acelasi care e utilizat si pentru tiparirea bancnotelor), obtinut dintr-un compus chimic special. Ceasul e livrat si cu un pasaport realizat in aceleasi conditii de securitate ca pasapoartele veritabile si care ii garanteaza autenticitatea. Cat despre aspect, e putin diferit fata de modelele clasice Vacheron Constantin, dar arata mai bine in realitate decat in poze. Toate elementele suprapuse, transparente, semivizibile sau vizibile doar in anumite conditii ar fi trebuit, in conditii normale, sa se combine intr-un ceas atat de incarcat incat purtatorului sa-i fie mai usor sa citeasca ora dupa soare decat de pe cadranul Quai de l?Ile. Dar in mod miraculos nu e asa - cu toate inscriptiile, cifrele si semnele, ceasul e un model de lizibilitate. Pentru cine mai are timp sa se intereseze si de mecanism, e interesanta optiunea de finisare in ruteniu a acestuia, spre deosebire de varianta uzitata - rodiu. Rezulta o nuanta mai intunecata si un efect optic original.
In urma cu 10 ani, Harry Winston nu provoca nicio tresarire in lumea orologeriei - era intr-adevar un star in lumea diamantelor, dar atat. Totul s-a schimbat insa de la decizia firmei de a colabora cu unii dintre cei mai talentati ceasornicari independenti - asa s-a nascut seria Opus, care a ajuns anul acesta la cel de-al optulea membru. Opus 8 nu e un ceas frumos - sau este, dar numai pentru cei carora le surade ideea de a purta la mana un obiect care aminteste putin de televizoarele din anii ?70 si care afiseaza timpul intr-un mod cel putin original. Dar tocmai originalitatea si geniul mecanismului transforma Opus 8 intr-o opera de arta. Ceasul e un mariaj intre mecanismul mecanic clasic si un modul mecanic digital de afisaj al timpului. Criticii au spus "strutocamila" sau "impreunare impotriva firii", dar conceptul a facut valva. Inspirandu-se din placile "pin art" care creeaza reproduceri 3D ale obiectelor care sunt presate de ele, cifrele din afisaj apar doar "la cerere", activate de o maneta plasata in partea dreapta a carcasei. Practic, toate functiile sunt legate intre ele, astfel incat minutarul propulseaza indicatorul orar care, la randul sau, pune in miscare functia AM/PM. Mai pe romaneste, ora este afisata prin apasarea manetei. Astfel se activeaza pixelii mecanici care se ridica si isi imprima contururile pe cadranul segmentat digital. Asa apare ora plus indicatia AM/PM. Minutele sunt asezate in segmente de cate 5, in partea dreapta, pe un inel care se roteste cam ca la ceasurile desteptatoare care apar in filmele americane. Capacul este decorat cu desenul unui circuit, ale carui linii serpuiesc catre diversele elemente orare (minutele, AM/PM etc). Se pare ca toate cele 50 de exemplare au fost vandute inainte de a fi prezentate oficial.
Romain Jerome continua sa mizeze pe otelul ruginit de pe cea mai faimoasa epava din istorie, dar reusesc sa combine goana dupa publicitate cu lansarea unor piese cu adevarat inovatoare. Daca o combinatie intre rugina si diamante negre, de exemplu, e, intr-adevar, interesanta, dar nu aduce o valoare tehnica ceasului, altfel stau lucrurile cu Day&Night, modelul pe care toata lumea s-a imbulzit sa-l vada la Salonul de la Basel. E o cascadorie publicitara, dar in acelasi timp e si o certa realizare orologera - in colaborare cu BNB, cei de la Romain Jerome au creat un ceas care nu arata ora. Cadranul e ocupat de doua tourbilloane - unul pentru zi si celalalt pentru noapte. Fiecare masoara un segment de 12 ore, iar interpretarea poetica oferita de CEO-ul Romain Jerome Yvan Arpa mizeaza pe dorinta omului modern si overworked de a avea un refugiu numai al sau, fie el temporal sau spatial. Prin urmare, cat timp se roteste tourbillonul de zi, purtatorul stie ca trebuie sa activeze in societate si sa castige banii care i-au permis sa-si cumpere un Day&Night. Dar cand intra in scena tourbillonul nocturn, semnaleaza momentul pentru deconectare, relaxare si odihna. Romain Jerome va lansa doar 9 exemplare de Day&Night.
Graham, marca britanica inviata de Eric Loth, beneficiaza de un context foarte favorabil productiilor orologere britanice, in conditiile in care atat colectionarii, cat si cunoscatorii care doresc ceva deosebit se uita si dincolo de hotarele Elvetiei, iar britanicii au avut ceasornicari straluciti in urma cu cateva secole. Chiar daca Graham e Swiss-made, isi revendica originea englezeasca si se inspira foarte mult din spiritul englezesc si creatia lui George Graham, considerat de unii "cel mai mare ceasornicar al tuturor timpurilor". Firma e specializata in cronografe, iar lansarea vedeta de anul acesta a fost Swordfish Ali Baba - un model lansat intr-o editie limitata (evident - 40 de piese pentru a face trimitere la povestea din 1001 de nopti). Ceasul din otel e chiar ca o comoara din pestera celor 40 de hoti, fiind acoperit cu diamante, smaralde, rubine, safire (albastre, galbene si roz) si granate. In total, 318 pietre pretioase si 40 semipretioase. Modelul e un cronograf automatic cu rezerva de functionare de 42 de ore.
Jaeger-LeCoultre are o perioada extrem de fertila de cativa ani buni, iar anul acesta nu a fost vreo exceptie - pe langa modelele vintage care se incadreaza perfect in spiritul momentului, fiind retro dar in acelasi timp foarte actuale, pe langa noua colectie de Atmos care i-a neutralizat chiar si pe cei mai blazati, 2008 este anul modelului Gyrotourbillon 2 - dupa primul Gyrotourbillon lansat in 2004, in 2008 i-a venit randul sa fie inclus intr-o carcasa de Reverso. Modelul se remarca prin spiralul elicoidal (sau cilindric) folosit deoarece perfectioneaza exactitatea mecanismului. Cusca modelului are cea de-a treia dimensiune necesara pentru a include acest tip de spiral voluminos. De fapt, Gyrotourbillon combina doua custi intercalate - cea interioara efectueaza o rotatie in 18,75 secunde, iar cea exterioara completeaza o rotatie intr-un minut. Aceasta combinatie pe doua axe setate la un unghi de 90 de grade creeaza miscarea elipsoidala a regulatorului, despre care se crede ca il protejeaza de efectele gravitationale. Ceasul are o rezerva de functionare de 50 de ore, iar seria e limitata la 75 de exemplare din platina.
Concord, ca si Romain Jerome, a colaborat cu cei de la BNB Concept, pentru C1 Tourbillon Gravity, o piesa cu care chiar au facut valva la Basel. E greu zilele astea sa mai faci impresie cu un tourbillon, pentru ca, dupa cum spun americanii, aproape orice firma sau firmulita producatoare de ceasuri poate declara "been there, done that". Exceptie au facut anul acesta Jaeger-LeCoultre cu al lor Gyrotourbillon 2, Romain Jerome cu Day&Night, Zenith cu Defy Extreme Zero-G si A. Lange & Sohne (carora le-a venit ideea sa opreasca si tourbillonul atunci cand ceasul se opreste pentru a fi potrivit). Revenind la Concord, au reusit sa creeze un ceas cu tourbillon, care este insa plasat in afara carcasei, intr-o constructie "insolenta", dupa cum spun chiar ei. Tourbillonul este asezat in exteriorul carcasei si al cadranului, dar e conectat de mecanism printr-un pinion perpendicular invizibil. E intr-adevar o realizare pentru ca cea mai minuscula nepotrivire intre carcasa si cusca tourbillonului sau cea mai mica greseala de reglementare a pinionului ar compromite functionarea perfecta a mecanismului. O parte a custii tourbillonului este realizata dintr-un aliaj de aluminiu-litiu, folosit in industria aerospatiala pentru rezistenta, longevitate, pentru rezistenta la coroziune si la campurile magnetice. C1 Tourbillon Gravity include si un cronograf, iar carcasa nu e pentru cei slabi de inima - diametru de 48,5mm si o grosime de 18,5mm. Ceasul va fi lansat intr-o editie limitata de 25 de exemplare.
Nicolas G Hayek, seful Swatch Group, si-a vazut visul (sau macar unul dintre ele) implinit anul acesta cand a lansat personal, la Baselworld, ceasul de buzunar Marie-Antoinette, o piesa cu o istorie foarte romantica - in 1783, unul dintre admiratorii reginei i-a comandat faimosului ceasornicar Breguet cel mai spectaculos ceas posibil, care sa includa toate complicatiile orologere cunoscute la acea vreme (Maria Antoaneta era mare amatoare de ceasuri complicate). Pentru stimularea creativitatii, lui Breguet i-a fost acordata toata libertatea - niciun deadline si nicio limita de costuri. Din pacate, atat regina, cat si ceasornicarul au murit inainte sa fie terminat ceasul - in 1827, la 34 de ani dupa decapitarea reginei, 44 de ani dupa ce fusese comandat si 4 ani dupa moartea lui Breguet. Nicolas G. Hayek s-a lansat in recrearea ceasului din 2005, iar anul acesta l-a prezentat la Basel, intr-o cutie realizata din lemnul stejarului reginei Maria Antoaneta (taiat in 2005). Ceasul cu o carcasa din aur galben de 63mm include o repetitie de minut care bate orele, sferturile si minutele la comanda, un calendar perpetuu (data, ziua si luna), ecuatia timpului (diferenta intre timpul solar si timpul aratat de ceasuri), ora si minute saritoare, secundar si secunda periferica. Ceasul mai include o rezerva de functionare de 48 de ore si un termometru. Culmea, desi Breguet a ramas in istorie mai ales ca inventatorul tourbillon-ului, ceasul nu include si acest element.
Jaquet Droz, o alta marca resuscitata de grupul Swatch si recunoscuta pentru designul clasic si elegant, s-a aventurat in domeniul ceasurilor sport si a lansat un SUW (adica Sports Utility Watch). Nu stim cat consuma, dar arata foarte bine, cu o carcasa de 45mm extrem de elaborata si, in acelasi timp, sportiva si robusta. Un best-seller va fi cu siguranta si seria Grande Seconde din ceramica, in varianta neagra sau complet alba.
Cartier a primit Poincon de Geneve pentru Ballon Bleu Flying Tourbillon, dupa care a anuntat ca se indreapta clar catre haute-horlogerie, urmand sa dezvaluie la urmatoarea editie SIHH (ianuarie 2009) o serie de complicatii "nemaivazute si nemaiauzite", dupa cum spuneau oficialii marcii. Pana atunci au uimit cu Santos Triple 100 (un ceas care aminteste de afisajele zborurilor in aeroporturi, pentru ca are un cadran format dintr-un fel de lamele care, la rotirea unui buton, se misca pentru a forma trei imagini: un tigru, o tabla de sah din diamante si safire negre si cadranul clasic al modelului), dar si cu noul Roadster XL - un ceas cu greutate la propriu: cadranul este din lemn masiv de nuc, iar bratara include si ea acelasi lemn. E un model foarte masculin si foarte indraznet, fara a fi bling. Mai ramane doar de aflat daca se curata cu Pronto.
Ulysse Nardin isi continua ofensiva de inovare, mizand pe siliciu - la Baselworld, in aprilie, a lansat Silicium Sonata, primul ceas produs in serie care include mai multe componente importante realizate din siliciu, printre care roata de esapament, balansierul si ancora. De asemenea, o mare parte a cadranului e realizata din siliciu, in nuanta sa naturala de antracit. Ulysse Nardin a dezvaluit si una dintre cele mai frumoase variante ale actualului "Freak" - Blue Phantom.
Dior continua sa mizeze pe statutul cult al marcii si pe legenda John Galliano (de altfel, la Basel, majoritatea modelelor erau prezentate astfel: "Insusi John Galliano alege pietrele pretioase pentru aceste ceasuri"). Dar se observa totusi o strategie de a patrunde in lumea orologeriei "cu acte in regula" si ce pasaport mai bun decat un tourbillon? Chiar daca greii industriei au trecut la nivelul urmator, cautand fie alte complicatii, fie variante originale de tourbillon.
Cu toate acestea, Dior Christal Tourbillon este o piesa de luat in seama: carcasa din aur alb de 42mm, care include un tourbillon ale carui punti sunt din safir cristal si aur alb - acesta din urma fiind ornat cu diamante. Cusca tourbillonului este fixata pe un safir negru si efectueaza o rotatie completa intr-un minut.
Atat carcasa, cat si bratara sunt pavate cu cristale safir negre si cu 98 de diamante. Modelul va fi lansat intr-o serie de 10 exemplare.