La bloc

Autor: Daniel Cristea Enache 06.06.2008
Sunt relativ putine, la noi, cartile scrise de autori importanti pentru "simpla" inseninare a cititorului. Simion liftnicula, romanul "cu ingeri si moldoveni" al lui Petru Cimpoesu, intra in aceasta categorie subtire, autorul urmarind

De precizat insa de la bun inceput ca un asemenea obiectiv, mai ambitios si mai greu de atins decat pare la prima vedere, nu are nimic de-a face cu tintele joase ale pa-raliteraturii si ale mizerabilelor sitcom-uri romanesti ce au inflorit, in ultimii ani, pe ecranele televizoarelor. Nimic din pasta groasa a stilului suburban, a omniprezentelor aluzii sexuale si a glumelor care te fac sa plangi nu trece, din realitatea noastra mediatica, in paginile acestui delicios roman, redactat cu talent, spirit si verva scriitoriceasca.
Intr-un bloc cu opt etaje de pe strada Oilor (fosta Euler) din Bacau, se intampla destul de multe lucruri, daca are cine sa le observe si sa le relateze. Doamna Pelaghia, de la etajul doi, de ani 37 si maritata cu un Costica neproblematic, e indragostita de un barbat pe care naratorul arunca un val de mister onomastic: "domnul al carui nume il trecem sub tacere". Fac torul de complicatie al Pelaghiei nu il reprezinta nici sotul mai sus mentionat, nici parintii (doamna Alis, femeie cu o larga experienta a vietii, si domnul Vasile, care umbla sa-si faca un partid), ci propria credinta, o religiozitate curata, contrariata de impulsurile adulterine. Gaz peste focul inimii toarna domnul al carui nume il trecem, de nevoie, sub tacere, angajat la o firma de calculatoare si emitent al unor discursuri zapacitoare prin anvergura intelectuala.
Pandantul acestui filosof al computerului este elevul genialoid Temistocle, care, la numai 13 ani, da la scoala raspunsuri de o profunzime ce o tulbura pe tanara sa profesoara de limba si literatura romana, domnisoara Zenovia Sempronian. Baiatul o iubeste in taina, in timp ce ea ii acorda respectul datorat unui om matur, pastrandu-si sentimentele feminine pentru un expert in tehnica yoga, Nicostrat - poreclit Zavoratul intr-un mod oximoronic, dat fiind ca usa lui, de la etajul opt al blocului nostru, nu e niciodata incuiata. Pe aceeasi scara gasim, la diferite etaje, personaje la fel de suculente: Eftimie, tanarul profesor de biologie, parasit de sotie si aflat, de atunci, in degringolada; domnul Anghel, un functionar model, chinuit de mancarimi insuportabile si de o nevasta echivalenta cu o pedeapsa (scena dintre ei e insa ingrosata, singura deficitara in ansamblul romanului); domnul Toma, care ascultand emisiunile BBC si-a dezvoltat un spirit obiectiv, patrunzator, mergand pana la esenta fenomenelor socio-politico-economice, dar e pacalit ca un nataflet de o fatuca volubila, vanzandu-i produse "gratuite" in sistemul Multi-Level-Method; domnul Elefterie Popescu, un fanatic al sistemelor de loterie si un perdant absolut, exact ca ilustrul sau antecesor caragialian; domnul Ilie, membru al formatiei muzicale Prietenia, care isi repara trudnic motocicleta personala, de-a lungul intregului roman; in fine, dar nu in ultimul rand, domnul Ion-seful-de-scara, fost electrician la Securitate, actualmente pensionar, zbatandu-se necontenit pentru mai buna derulare a activitatilor din spatiul locativ.
Blocul ii cuprinde pe toti acestia, si pe altii inca, atragand ca un magnet eroi cu si fara ghilimele, rude si prieteni ai locatarilor-proprietari, tinere vizitatoare ale yoginului de la opt si fetite cuminti, care vin sa se joace aici la scara, pentru ca la blocul lor "le bate Ciprian". Autorul face din acest spatiu totodata privat si comun axul cartii sale, intersectand tipologii diverse si traiectorii individuale intr-un mare stup zumzaitor, cum sunt puzderie pe intinderea patriei noastre. Mostenirea ceausista s-a pastrat nu doar sub aceasta forma a colosului din prefabricate cu sute de apartamente, ci si in sufletele si mintile oamenilor, disputati intre vechile placeri (statul degeaba la serviciu si frenezia participarii la cozi) si cele mai noi, aduse de asa-zisa economie de piata functionala, din regimul democratiei originale.
Savoarea romanului e data de utilizarea dextera a unor limbaje si registre verbale distincte, asociate dupa reteta cocktailului Molotov. Contrastul dintre exprimarea savanta a eruditului narator si interventiile de un mahalagism variabil ale unor personaje are efecte comice garantate. Nu mai putin, umorul benign, cu o nota de duiosie, vine din raportarea eroilor, a existentei lor, la o cota verbala (sa-i spunem astfel) mai inalta, care ii ameteste. Cu siguranta Petru Cimpoesu l-a citit foarte atent pe Caragiale; se vede aceasta nu numai din rescrierea creatoare, postmoderna, a nuvelei Doua loturi, ci si din explorarea cu bune rezultate a fiintei de hartie, de sintagme, de cuvinte ce salasluieste in cate un personaj. Jupan Dumitrache si Nae Ipingescu citeau "Vocea patriotului nationale" si se scarpinau, de scrisul "adanc", parca direct pe scoarta cerebrala. Domnul Ion-seful-de-scara se uita la talk-show-uri si ii place atat de mult raspunsul unui politician ("Problema pusa de dumneavoastra este foarte importanta, este o problema cu adevarat serioasa si care cred ca merita un raspuns."), incat il noteaza in caietul sau de idei pentru a-l folosi in proxima sedinta.
Doamna Pelaghia simte o amorteala placuta de fiecare data cand domnul al carui nume il trecem sub tacere ii expune teoriile sale toffleriene asupra lumii contemporane; iar domnul Toma, care asculta cu evlavie BBC, isi rafineaza limbajul cu neologisme (cutuma, circumspect) asigurandu-se ca le foloseste in contextul potrivit. Frazeologia politica si fluxul de imagine si informatie venit din mass-media lovesc in plin structura fragila a eroilor lui Petru Cimpoesu, facandu-i robi fericiti ai actualitatii, ai ultimei stiri, ai "evenimentului zilei". Astfel ca, atunci cand un eveniment cu adevarat extraordinar se intampla in propriul lor bloc de pe strada Oilor (fosta Euler) din Bacau, ei nu il percep ca atare decat dupa o anumita perioada de cantarire, reflectie si acomodare.
Ce eveniment? Ce s-a intamplat? N-ai auzit?