Celebrul retailer Gap a ajuns sa stea intr-un fir de ata

Autor: Daniela Penescu 07.04.2008
Si-a anuntat deja intrarea pe piata romaneasca in 2008 si planuieste sa faca la fel si in Grecia, Bulgaria, Cipru sau Croatia. Dar in timp ce imbraca un numar tot mai mare de tari la el acasa, imperiul de retail vestimentar Gap, construit vreme de 39 de a

Cand era mic, Donald Fisher, proprietarul retailerului vestimentar Gap din SUA, nu ar fi acceptat nici in ruptul capului sa renunte la ceva, oricat de dificil ar fi fost, de frica sa nu piarda. Acum, la aproape 80 de ani, ar fi bine sa nu-si fi pierdut aceasta trasatura de caracter, pentru ca de ceva ani incoace compania pe care a fondat-o impreuna cu sotia sa, Doris, pare sa se zbata pe muchia prapastiei.
Pentru Gap, ultimul trimestru din 2007 a insemnat o crestere a profitului la 265 de milioane de dolari, fata de cei 219 milioane de dolari pe care i-a castigat in aceeasi perioada a anului anterior. Cu toate acestea, daca vrea sa iasa din gaura financiara in care s-a invartit in ultimii ani, Gap ar trebui sa isi mareasca vanzarile curand. Baz a cresterii profitului au asigurat-o reducerea costurilor si gestiunea mai buna a cheltuielilor, si nu incasarile, care au scazut cu 5%, de la 4,92 miliarde de dolari in ultimul trimestru din 2006 la 4,68 miliarde de dolari in 2007.
Iar asta nu e tot. In 1998, brandurile Gap erau atat de in voga, incat starurile le-au purtat pe covorul rosu la ceremonia de decernare a premiilor Oscar. Zece ani mai tarziu, compania cu afaceri de aproape 16 miliarde de dolari se afla intre agonie si extaz, cu doi CEO care i-au pasit pragul si la intrare, dar si la iesire, fara a reusi sa ajunga la vreun consens cu familia Fisher in privinta solutiei salvatoare. In ultimii cinci ani, vanzarile Gap au avut un trend descendent, prin urmare actiunile au pierdut 14% in perioada 2005-2007, noi magazine au fost deschise pe pietele externe, in timp ce altele, de pe piata americana, au fost inchise, iar unele voci au inceput sa afirme ca retailerul are prea multe magazine si ca celor trei branduri principale ale sale - Banana Republic, Gap si Old Navy - le-ar sta mai bine separate.
Cea care a avut, in tot acest timp, ultimul cuvant in fiecare decizie capitala luata la Gap a fost familia Fisher, care detine 34% din actiunile companiei (in valoare de peste 5 mld. $) si trei din cele 12 locuri din board. Mai mult, situatia din prezent pare sa arate ca la Gap creatorul a destramat singur ceea ce tesuse cu ani inainte in industria modei vestimentare.
Donald Fisher nu a fost dintotdeauna un antreprenor inclinat catre retail. De fapt, primul sau contact cu acest domeniu a avut loc cand avea 41 de ani. Pana atunci, singura reputatie de care se bucura era aceea de petrecaret si bun inotator, motiv pentru care colegii sai de la Universitatea Berkeley l-au supranumit "pestele intaratat".
Dupa facultate, Don, fiul cel mai mare al unei familii instarite din San Francisco, s-a casatorit cu Doris, prietena sa din copilarie, si s-a angajat la firma mostenita de mama sa si condusa de tatal sau.
Cand afacerea nu a mai mers, Don l-a convins pe tatal sau sa transforme sediul intr-o cladire de birouri, la care s-au adaugat odata cu cooptarea fratelui sau, Bob, cateva cladiri rezidentiale de lux. Dar parteneriatul cu tatal sau si divergentele de opinii nu l-au multumit, asa ca fiul a hotarat sa porneasca o afacere pe cont propriu.
Ideea businessului i-a venit in 1969 cand, exasperat ca nu reusea niciodata sa gaseasca o pereche de pantaloni care sa i se potriveasca perfect, a decis sa deschida un magazin cu cea mai buna selectie de jeans Levi's din toata lumea. Viziunea sa asupra Gap era aceea a unui magazin elitist, deci cu profituri stabile si competitie slaba.
Afacerea Gap a crescut repede. In timp ce Doris si restul echipei asigurau partea de merchandising, Don era mereu in cautare de locatii noi pentru magazine. Tot el era si cel care lua majoritatea deciziilor, iar odata hotararea luata, nu mai exista cale de intoarcere.
In 1976, cand Federal Trade Commission a acuzat Levi's de concurenta neloiala prin fixare a preturilor, inundarea pietei cu blugi la reducere a devenit iminenta, ceea ce a cauzat o cadere puternica a actiunilor Gap, chiar daca prima pierdere inregistrata de companie a venit dupa 26 de trimestre profitabile. Mai mult, Gap a devenit tinta unei anchete a SEC, organismul de reglementare a pietei de capital din SUA, in 1977 si a unei actiuni de masa in 1979, pe care le-a finalizat printr-o intelegere. Cu toate acestea, actiunile au ajuns la nivelul anterior abia in 1981.
Pentru Fisher insa, a devenit limpede nevoia de un nou concept, in cautarea caruia Fisher s-a asociat cu tanarul designer numit Ralph Lauren. Parteneriatul nu a durat insa mult, pentru ca Fisher nu a putut realiza noile modele conform specificatiilor designerului. Intr-o alta incercare de a mari vanzarile, Fisher a cumparat retailerul american de mobilier si decoratiuni interioare Pottery Barn, in speranta ca va reusi sa creasca businessul la fel de repede cum a facut cu Gap. Desi pierderile escaladau, Fisher a continuat sa extinda reteaua de magazine, pana in 1986 cand a decis sa o vanda, totalizand in final pierderi de 14 mil. $. In paralel, fondatorul Gap a cumparat un mic lant de vestimentatie safari numit Banana Republic.
Doua dintre deciziile renumite ale lui Don Fisher au constat in angajarea si apoi concedierea din functia de CEO Gap a lui Michael Drexler, care, in mod ironic, este actualul CEO al concurentului J.Crew, situat pe locul al treilea in topul retailerilor vestimentari dat de indicele 2008 Brand Keys Customer Loyalty Engagement Index, in timp ce Gap abia a reusit sa se agate de ultima pozitie.
Ironica este si decizia lui Don Fisher de a-l numi pe fiul sau Bob in functia de presedinte interimar in ianuarie 2007, in urma asocierii nereusite cu tatal sau, cand a declarat ca nu va mai incheia niciodata astfel de parteneriate cu membrii familiei.
Totusi, in 1983, cand a batut palma cu Michael Drexler, familia Fisher a fost convinsa ca si-a regasit sclipirea creativa care ii lipsise atata timp. Sub conducerea lui Drexler, care a fost numit CEO in 1995, Gap s-a concentrat din start pe fibre naturale, materiale confortabile, rezistente si croite vesel, a renuntat la Levi's (1992) si si-a extins numarul de magazine la 2.428 pana in 1999. In tot acest timp, a avut loc splitarea de opt ori a actiunilor companiei, cu un profit de 46.000%.
Totusi, combinatia dintre increderea lui Drexler si viziunea lui Fisher a dus la datorii de 3,4 miliarde de dolari in noul mileniu fata de 587 milioane de dolari in 1998 si la o scadere a actiunilor de la 50 la 8 dolari. Drexler a fost concediat pe 21 mai 2002 si dupa cateva luni locul sau a fost luat de Paul Pressler de la Walt Disney Parks & Resorts.
Din nou, familia Fisher a vazut salvarea in noul CEO, dar de data aceasta semnele insuccesului au fost mai evidente: Pressler, ales tocmai pentru ca era opus stilului de business al lui Drexler, avea aceeasi gandire mai mult analitica decat intuitiva ca si Donald Fisher, iar unele guri au avertizat ca Gap nu va functiona bine fara yin si yang.
Unii analisti spun ca Fisher nu l-a concediat imediat pe Pressler din dorinta de a-i demonstra fostului CEO Drexler ca a avut dreptate, dar cand vanzarile au cazut cu 7% spre sfarsitul lui 2006, decizia boardului a fost inevitabila si Bob Fisher a fost numit CEO interimar in locul lui Pressler, in ianuarie 2007.
In martie, Gap a contractat firma de headhunting Egon Zehnder International pentru a gasi un nou CEO, iar in luna iulie a aceluiasi an Glenn Murphy, pe atunci CEO al celui mai mare lant de farmacii din Canada, a batut palma cu Don Fisher.
Printre prioritatile lui Murphy pentru anul in curs se numara cresterea profitului si reducerea costurilor, deschiderea a 100 de magazine in afara SUA si inchiderea altor 85 pe plan local.

Oamenii care au condus Gap
Donald Fisher: 1969 - 1995
Michael Drexler: 1995-2002
Paul Pressler: 2002 - ianuarie 2007
Robert J. Fisher: ianuarie - iulie 2007
Glenn Murphy: iulie 2007 - prezent