"Pupa-ti-as portofelu'!" in istorie

Statul modern, prin codul civil si codul penal, intervine in relatia dintre un adult si o minora. Vechii greci aveau o realitate cotidiana, nu foarte diferita de aceasta idee, desi, in antichitate, scala varstei majoratului nu era foarte diferita de aceea de azi. Demostene spunea: "Noi avem hetairele pentru placerea noastra, concubinele pentru grija zilnica a corpului nostru, nevestele pentru procrearea de copii legitimi si pentru a avea un paznic fidel al caminului".
In ceea ce-i priveste pe minori sau minore, acestia nu aveau acces la viata unui adult inaintea vremii cuvenite. Si ca sa nu existe incalcari ale legii, toate bordelurile din antichitatea greco-romana aveau la intrare, sculptata in pardoseala, talpa unui adult. Pentru a intra acolo trebuia sa te descalti de vestita sanda, iar daca talpa piciorului era mai mica, atunci se considera ca nu ai varsta potrivita pentru a trece pragul unei "lumi noi".
In societatea valaha medievala, capul familiei se bucura de unele libertati feminine, neingatuite astazi, precum poligamia! "Indreptarea Legii" din vremea lui Matei Basarab, asadar pentru secolul al XVII-lea, il dezlega pe capul familei, atunci cand sotia legitima avea vreo neputinta, sa aiba si o "masteha" adica insotitoare. Dar in privinta copiilor minori impinsi catre relatii intime inaintea varstei cuvenite, pedepsele mergeau pana la decapitarea tatalui sau fratelui mai mare, care nu au aparat pe fiica sau sora sa mai mica potrivit legii si cutumelor.
De asemenea, nici Codul Calimah din 1817 nu aproba casatoriile intre fete de 16-17 ani si barbati de 50-60 de ani, situatie neschimbata cel putin pana in perioada comunista, inclusiv. Incalcari pe ascuns ale acestor cutume si legi au existat, dar tocmai pentru a nu fi descoperiti, faptasii traiau in anonimat.
"Pupa-ti-as portofelu'!" este un compromis care a cunoscut variate scenarii si finaluri in decursul veacurilor, iar ceea ce inseamna el astazi nu se deosebeste de ceea ce insemna pentru vechea curtezana (dar nu minora, caci pana si in Venetia secolului al XVIII-lea se avea grija in acest sens), platita mult pentru a bucura vreun mosulet gregar. Este un fel de "primus inter pares", dar intr-un fel a la Pyrhus, deoarece Cronos lucreaza oricum in defavoarea lui. Ceea ce din pacate nu prea stie curtezana valaha este faptul ca nu ii este suficienta frumusetea perisabila, daca nu-si mai imbogateste vocabularul si nu-si cultiva inteligenta. Caci altfel exista riscul sa ramana la tipologia miliardarului valah, restrans mintal si financiar, in comparatie cu prototipurile similare in concept, din nordul Italiei sau din Castilia spaniola.