Pristina: Intre Skanderbeg si monumente funerare

Pristina - despre care greu iti vine sa crezi ca a fost o capitala din fosta Iugoslavie - vrea sa priveasca spre viitor, purtand in spate trecutul sau. Traversand Pristina, nu poti avea nici o perceptie asupra viitorului, ci doar asupra trecutului, in conditiile unui prezent provizoriu. Constructiile recente (dupa razboiul din 1999) sunt fie un hotel de lux "Victory" (notabil prin replica kitch a Statuii Libertatii amplasata ostentativ pe acoperis), fie o sumedenie de dughene de tabla, in genul buticurilor de trotuar de pana ieri din Bucuresti. De altfel, intre aspectul cartierelor bucurestene Ferentari sau Giulesti si Pristina nu este o diferenta prea mare in ceea ce priveste mizeria, coscoveala blocurilor, trotuarele stricate si privirea incert pierduta a locuitorilor imbracati la fel de cenusi ca si locul in care traiesc. Sin gura diferenta notabila ar fi tineretea exploziva a albanezilor kosovari, fata de predominanta varstei a treia din cartierele bucurestene.
Ceea ce atrage privirea in centru este bulevardul Bill Clinton - considerat de albanezi binefacatorul lor -, a carui fotografie uriasa acopera peretele unui intreg bloc-turn de arhitectura socialista, si o fosta cazarma a armatei iugoslave, distrusa de bombardamentele NATO din 1999, dar lasata asa drept amintire, dupa ce alaturi a fost amplasata o unitate purtand numele fostului lider UCK Adem Jashari. Mandria arhitectonica a kosovarilor este Biblioteca, al carei acoperis reproduce cunoscutele palariute albe traditionale purtate de sefii de familie sau de clan albanez. In contextul istoriei recente a locului, am putea spune ca este vorba de o arhitectura... nationalista.
Cealalta artera importanta din Pristina este un fel de Corso pietonal de seara si poarta numele Maicii Tereza, a carei statuie de bronz se afla pe unul dintre trotuare. Una dintre putinele librarii din Pristina se afla chiar in spatele acestei statui pe care albanezii kosovari (teoretic majoritar musulmani) o pretuiesc la fel de mult ca si pe cea ecvestra a eroului medieval albanez al luptei antiotomane Skanderbeg. De fapt, sculptura amplasata in Pristina in 2001 la loc de cinste este o replica in bronz a originalului aflat in orasul de bastina al eroului medieval Kruja, din Albania, opera tot a unui artist albanez. In locul unor statui comemorative dedicate eroilor kosovar-albanezi ai razboiului cu sarbii din 1998-1999, soselele provinciei sunt abundent strajuite de monumente funerare tip, toate din marmura rosie si neagra.
In imediata vecinatate a Pristinei, pazit non stop cu strasnicie de trupele NATO, este monumentul sarb al bataliei de la Kosovopolje, ce poarta pe frontispiciu, inscris in alfabet kirilic, un teribil blestem asupra celor ce nu vor lupta, cu orice pret, pentru Kosovo. Au fost incercari din partea unor extremisti albanezi de dinamitare a monumentului, dar acesta supravietuieste ca o marturie a incrancenarii etnice cumplite ce bantuie aceste locuri.
Skanderbeg, Maica Tereza, monumente funerare. Este trist cum localnicii majoritari ai acestei framantate si lovite de soarta provincii nu-si pot gasi repere pe pamantul pe care-l locuiesc si se agata de simboluri identitare istorice (puternice ce-i drept, dar nu exclusive) ale fratilor din Vest. In aceste conditii, este greu de privit spre viitor din perspectiva unor monumente funerare de la margine de sosea.