Monumente prigonite

Autor: Corneliu Antim 22.02.2008
Nu m-as fi incumentat sa scriu pe acesta tema, intr-o tara unde la fiecare schimbare de carmuitor cade cate o statuie, daca intr-una din serile trecute nu mi-ar fi tremurat in auz vocea tulburata a maestrului pictor Traian Bradean, de a carui afectuoasa prietenie ma bucur de catava vreme. El imi vestea cu indignare ca singura lui lucrare de mari dimensiuni, aflata din 1983 pe zidul unei hale industriale din Suceava, a fost facuta praf si pulbere printr-o decizie de demolare a Primariei municipale.

Ceea ce il mahnea cel mai tare era odalitatea "talhareasca" cu care s-a savarsit intreaga operatiune. Nici el, nici colegul sau de trude artistic, e pictorul Iacob Lazar, care il ajutase la finalizarea lucrarii, nu fusesera instiintati de iminenta distrugerii creatiei lor. Nic i macar in ceasul al 12-lea, in virtutea respectarii elementarului lor "drept de autor" - ambii artisti fiind inca in viata, si apti de a hotari soarta unei creatii ce le apartine, in lipsa unor alte dovezi de birocratie administrativa care sa o apere.
Desi aflata in regimul monumentelor de for public, dar neluata niciodata ca atare in posesie patrimoniala, nici dupa 1990(!), lucrarea realizata de cuplul Bradean-Iacob Lazar, realizata in tehnica mozaicului din caramizi samotate si glazurate, intitulata Lauda omului si muncii, ocupa o suprafata de 456 mp, fiind la acea data cea mai mare compozitie de gen din tara. Oricum, ea reprezenta pentru cei doi artisti, prestigiosi pictori de sevalet, incununarea unor stradanii creative intr-o proiectie monumentala, perfect lizibila in viziunea ei metaforica si alegorica si coerenta in mesajul umanist ce-l continea. Cat priveau virtutile plastice si spectaculozitatea intregului ansamblu, conceput initial pentru ambientarea celei mai mari statii a metroului bucurestean - cea din Piata Unirii ele au intrunit sufragiile tuturor exegetilor. Numai costurile ce le presupunea realizarea ei din fractali de marmura colorata au facut ca opera celor doi artisti sa fie "transferata" la Suceava.
La inaugurarea oficiala a lucrarii, in 1983, edilii locali si-au insusit-o retoric, drept o exceptionala lucrare artistica de for public. In fapt, si in documentele oficiale, aceasta nu a fost inregistrata ca atare niciodata! Nici intreprinderea care detinea hala, pe al carei perete exterior se montase uriasul mozaic, nu fusese imputernicita sa-l administreze in vreun fel.
Vid si neglijente administrative perpetuate pana in anii postdecembristi, neatenuate decat de existenta unei "liste" a monumentelor de for public din judetul Suceava, editata cu putin timp in urma, pe un "site" al Directiei judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National, care la pozitia 52 indica existenta acestui mozaic monumental.
Numai ca, acest fel de "inventar" computerizat nu reprezinta si un act juridic demn de luat in seama, ci doar unul strict informal, complezent si eminamente formal!
Legea 120/2006, care reglementeaza statutul juridic general al realizarii, amplasarii, administrarii si protejarii monumentelor de for public, nu se poate bizui pe astfel de argumente.
Conditie in care, o spun autoritatile ministerului de resort, ramane valida Legea 8/1996, privitoare la drepturile de autor, care stipuleaza ca atata vreme cat autorii sunt in viata, orice forma de interventie asupra operei de arta nu se face decat cu consultarea si acceptul lor. Ceea ce nu s-a intamplat! Ceea ce l-a facut pe prefectul de Suceava sa opineze sententios ca: "Atata timp cat mozaicul nu apare in inventar, aceasta opera nu exista!"
Sensibila totusi la semnalarile insistente si pertinente ale responsabililor culturali locali, ale presei locale, ale carturarimii sucevene, care incercau salvarea monumentului de la distrugerea definitiva - in virtutea unei "afaceri" de peste 9 milioane de euro (ce vizeaza nu numai hala cu mozaicul in discutie, ci intregul teren aflat in preajma - 9,5 ha), aceeasi inalta autoritate suceveana avea sa isi si motiveze, cinic, pozitia: "Din punctul meu de vedere, aceasta lucrare este similara statuii lui Lenin care se afla in fata Casei Scanteii. Ea nu poate starni regrete decat unor nostalgici ai unei epoci apuse, ca orice lucrare de pe vremea comunistilor", avea sa fie si comentariul concluziv al primarului Sucevei, ca raspuns la laudabilul efort al societatii civile si al opiniei publice de a tempera zelul distructiv al autoritatilor locale.
Era exact motivul pentru care indignarea maestrului Traian Bradean luase, in acea seara, forma unei cumplite umilinte. Pe care neputinta de a mai actiona in vreun fel o preschimbase intr-o nemeritata si amarnica suferinta!