O poveste cu spioni (IV)

Autor: Marius Oprea 08.02.2008
Dupa ce a fost "prelucrat", "reeducat" si in cele din urma convins cu brutalitate sa tradeze, Silviu Craciunas a fost trimis ca agent "marsrutizat" (adica cu misiune stabilita de Securitate) in Occident.

O prima dovada a controlarii sale de catre spionajul romanesc o contine un raport al Serviciului Special de Informatii din 23 august 1948, care prezinta modul in care "S.C." (initialele lui Silviu Craciunas) a parasit tara, insotit probabil de un agent al SSI, spre a demonstra modul de functionare a retelei lui de trecere frauduloasa a frontierei: "S-a plecat cu masina pana la Baia Mare, unde au dormit la Chintea Vasile, din Strada Progresului nr. 1 (gazda aranjata de S.C.). De la Baia Mare au plecat cu trenul la Satu Mare, unde au luat contact cu rabinul Gross din localitate, domiciliat pe str. Rakoczy nr. 6 (S.C. a intrat in legatura cu rabinul Gross prin Sami Leibovici din Cluj, str. Tunarilor, frate cu Leon Leibovici, fugit la Budapesta). Dup a ce rabinul Gross le-a procurat buletine unguresti pe nume evreiesti, au fost pusi in legatura cu o taranca (o calauza) care, cu o caruta, i-a dus pe camp pana la casa ei, situata pe frontiera, dupa pichetul de graniceri romanesc (tara nimanui).
De aici, au fost preluati de catre un taran ungur, care i-a condus pana la localitatea Csenger (Ungaria). Cu concursul aceluiasi si al personalului garii, au luat trenul spre Budapesta. In capitala Ungariei, au mers la Lola Roth, str. Kiraly nr. 7, de unde, sprijiniti de Leon Leibovici - prin Joint -, au plecat la Viena".
In romanul sau Urme pierdute, Craciunas vorbeste despre doi frati care l-au ajutat in trecerea frontierelor, de un "carutas", de mecanicul de locomotiva Josef, precum si de "matusa Ethel" de la Budapesta, iar in ultima carte, publicata in Romania cu scopul de a contribui la reabilitarea comandorului Ion Cosoveanu, istoriseste ca s-a folosit spre a parasi tara (asa cum reiese si din raportul SSI mentionat) de filiera fratilor Leibovici.
Mai mult, in 1947, Silviu Craciunas, dupa cum insusi recunostea in 1997, avansase ideea "de a-l scoate pe Iuliu Maniu din Badacin si de a-l transporta la Satu Mare sau Sighet, unde ne-ar fi asteptat un rabin local care facea parte din organizatia de treceri clandestine dirijata de fratii Leibovici." Serviciul Special de Informatii a ajuns in posesia tuturor acestor detalii, stiind chiar ca filiera Roth-Leibovici a fost utilizata de Sabin Manuila si Horatiu Comaniciu in fuga lor in Apus. Acest fapt nu putea fi de asemenea cunoscut decat ca urmare a declaratiilor date de Craciunas in cadrul brutalelor anchete din beciurile Serviciului Special de Informatii, caci el organizase evaziunea celor doi. De prisos sa mai spun ca toti oamenii din reteaua pe care a utilizat-o au fost arestati, dupa cum releva un referat al politiei secrete comuniste din 16 noiembrie 1948, in care se propunea "a se interveni pe langa organele de Securitate maghiare de a fi arestati Lola Roth si Leon Leibovici", aflati la Budapesta. Omologilor maghiari urma sa li se puna la dispozitie adresa gazdei budapestane a fugarilor ("Ethel") si chiar numarul de telefon, odata cu solicitarea ca Leibovici, cetatean roman, sa fie extradat. Un schimb castigator pentru ambele parti, datorita loialitatii lui Craciunas fata de noii sai stapani. Aceasta colaborare s-a pus la punct nu inainte ca Silviu Craciunas sa-i fi folosit inca o data pe cei pe care-i tradase pentru trecerea sa in Austria, in februarie 1949. In acel moment, spre deosebire de situatia din 1947, cand bajbaia in ceata, SSI-ul cunostea in amanunt nu mai putin de sapte filiere de calauze si persoane de sprijin pentru traversarea frontierei de vest a Romaniei si trecerea Ungariei, cu destinatia finala Viena. Nici asta nu poate fi socotit un fapt intamplator.
In scurta perioada petrecuta in Apus, pana la retrimiterea in tara in martie 1950, dupa o scurta instruire intr-un centru special de spionaj din Bavaria, cu misiunea de a reorganiza filiere de trecere a frontierei, a reusit totusi sa adune informatii de valoare pentru stapanii sai de la Securitate. Iau in calcul faptul ca acela care l-a instruit, preluandu-l de la Innsbruck, unde s-a predat autoritatilor, si l-a adus mai intai la Paris a fost tocmai comandorul Opran. Asa se si explica felul cum a ajuns Securitatea in posesia planurilor si metodelor de actiune elaborate de Opran, ca si la informatiile privind modalitatile si locurile in care se realiza instructia agentilor ce urmau sa fie trimisi in Romania, potrivit "Raportului de activitate al Directiei Generale a Securitatii Poporului pe anul 1951". Politia secreta comunista avea cele mai multe date concrete despre centrele de instructie din Bavaria, unde Craciunas a ajuns in noiembrie 1949. S-a intors in tara in urma sugestiei pe care el insusi a facut-o serviciilor secrete occidentale, probabil prin intermediul lui Basil Ratiu, fostul atasat militar al Romaniei la Ankara, ajuns consilier in Comitetul National Roman. Neagu Djuvara, care avea sa devina in 1952 "omul de legatura" al Comitetului cu CIA si serviciul secret francez, isi aminteste astazi ca "printre tinerii adunati in jurul lui Iuliu Maniu se afla un om de un curaj extraordinar, Silviu Craciunas. Si in 1949, poate in '50, nu pot sa precizez data, a propus americanilor sa plece din nou in tara, unde el facuse drumul dus si intors, sa scoata personalitati. Avea deci o cale de trecut prin Ungaria si a propus sa intemeieze un grup de rezistenta in Romania. A fost trimis acolo." Coresponda "prin anunturi cifrate, codate in ziare si dupa cateva saptamani abia, poate cateva luni, aceste contacte s-au pierdut."
Intr-adevar, "arestat" in septembrie 1950 la Bucuresti, Craciunas si-a desertat sacul. S-a recurs la aceasta varianta de acoperire probabil pentru ca misiunea lui mai veche de a scoate peste granita politicieni ai partidelor istorice nu mai era de actualitate. Majoritatea liderilor politici importanti se aflau deja la Sighet, la Jilava sau prin diferite aresturi si locuri de detentie ale Securitatii. Cei inca ascunsi prin tara nu reprezentau un pret convenabil fata de riscurile de compromitere a agentului Craciunas, in urma deconspirarii si arestarii lor in cadrul unei incercari de evadare din marea temnita numita Romania Populara.