Imputinarea lumii
Autor:
Iacob Florea
25.07.2008
Just si lucid ca idee, 1984 opereaza o impardonabila reductie a vietii la politica si a politicii la propaganda. Deghizarea romanesca a ideii, crede Kundera, o face inexacta si aproximativa si plaseaza romanul, in ciuda intentiilor sale, in registrul propagandei.
Consideratiile autorului ceh (stabilit in Franta din anul 1975) nu s-au nascut intamplator. Imediat dupa caderea comunismului, intalnind multi compatrioti, a fost intrigat de ceea ce el numeste "orwellizarea amintirii propriei lor vieti". Adi ca de faptul ca acei oameni, in relatarile lor, isi reduceau viata petrecuta in comunism doar la aspectul ei politic.
Nici eu nu mi-am amintit intamplator de "iritarea" lui Kundera.
In zilele nu de mult trecute, am fost martorii momentelor vesele si lugubre, sleite si confuze, naive si cinice, grotesti si resemnate ale campaniei electorale. S-a vazut cu ochiul liber ca, exceptand caricaturile scrijelite in noroi, nu mai avem incrancenarile si disputele ideologice de altadata, ca nu mai suntem dispusi sa ducem luptele aprige de la inceputul anilor nouazeci. Imi place sa cred ca nu e numai oboseala si lehamite la mijloc, dar asta e alta poveste.
In acelasi timp s-a vazut, poate mai putin ostentativ, dar cu o evidenta bine conturata, ca noi, la fel ca toti cei care au trecut prin malaxorul comunist, nu ne reducem doar trecutul la dimensiunea lui politica, ci aplicam acelasi tratament si prezentului. Este asta, cred, coada de soparla pe care o taram dupa noi. Dupa ea ne recunoastem, dupa ea putem fi recunoscuti.
Este ceva bolnavicios aici. Si mutilant, si nedrept, si, nu in cele din urma, chiar indecent.
Pana cand nu vom avea onestitatea sa vorbim deschis despre acest cusur, despre imputinarea lumii noastre, practicata cu sistema si cu buna-stiinta, vom continua sa semanam cu niste personaje plate si ridicole.
Capabile, poate, sa-si glorifice neputinta, dar incapabile sa inteleaga de ce, intotdeauna, viata e in alta parte.