Studiul istoriei, altfel

O perspectiva asupra studiului istoric pe care am aflat-o dupa cativa ani de truda dupa terminarea studiilor este aceea a continutului interdisciplinar pe care-l are istoria. Dar nu numai o interdisciplinaritate aplicata abordarii istorice, cat mai ales categoriilor de arhive. O realitate pe care nu o inveti in facultatea de istorie, mai ales atunci cand ai de-a face cu profesori care te obliga sa te rezumi la operele lor. Si tocmai din cauza acestui egocentrism profesoral, batem pasul pe loc in timpul facultatii. Stiintele auxiliare ale istoriei le-am descoperit in locuri si contexte nebanuite.
Aceasta a insemnat pentru mine lipsa instrumentelor de lucru. Am aflat cum as putea scrie istorie din lucrarile unui medic legist si recomand sine ira et sudio colegilor mei mai tineri sa arunce o privire pe doua dintre cartile doctorului Nicolae Minovici: Moda tatuajelor din Romania si Studiu asupra spanzurarii. Aco lo am descoperit materii pe care istoria le ingereaza in subsidiar, precum sociologia, psihologia, etologia, mentalitati, practica juridica. De fapt, toate aceste fragmente interdisciplinare dadeau contur unei lumi noi care, mai tarziu, am descoperit ca se cheama antropologie. Dar pentru a putea scrie istorie, la rascrucea acestor discipline, din perspectiva intalnirii lor mai mult sau mai putin conjuncturale, mi-am dat seama ca este absolut necesar sa diversific si tipologia arhivelor. Documentele din Arhivele Nationale, unde se opresc majoritatea istoricilor comozi, nu sunt suficiente pentru a studia sa zicem, un domeniu de istorie sociala si anume marginalii societatii. Este obligatoriu sa ajungi in arhive specializate, unde istoricii neaosi nu ajung, pentru ca este greu si mult prea complicat de lucrat. Biblioteca Institutului Medico-Legal "Mina Minovici" este un adevarat tezaur pentru un istoric doritor sa treaca granita studiului clasic, odihnitor. De luat in seama si arhivele spitalelor. De exemplu, arhiva Spitalului Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia", care detine fise de diagnostic din perioada anilor 1925-1950. Apoi, munca pe teren. Ceea ce se numeste istorie orala. Etnografia, etnologia sunt discipline obligatorii pentru un studiu istoric. Traditia, cutumele, obiceiurile sunt inceputuri, care vin de la mare distanta de documentul scris. De aici se trece prin ceea ce se numeste geografie umana si geografie simbolica. Aceste discipline cuprind traseele culturale, care se construiesc pe un alt tip de cronologie si un alt tip de structura sociala, spre deosebire de geografia politica, care delimiteaza clar teritorii si clase sociale. Este mai usor pentru un istoric sa faca istorie politica decat istorie sociala, mai ales cand se da si analist politic. Dar o analiza politica vitregita de substanta socialului este lipsita de continut, de valoare. Si toate acestea la un loc te pot ajuta sa intelegi sensul antropologiei in istorie.