Premiile Ziarului de Iasi

Autor: Cretu Bogdan 01.08.2008
Imediat dupa 1989, institutia premiilor literare s-a devalorizat la noi. A functionat si aici obisnuitul sistem al pilelor, al sustinerii reciproce. Bineinteles, scriitorii mediocri s-au grabit sa se adune in gasti si sa-si apere interesele.
Caracuda are mereu impresia ca-si poate lustrui obrazul daca mai aranjeaza un premiu de renume. Nu discut aici distribuirea distinctiilor din provincie, acolo inca e mare jale. La Iasi, de pilda, se stie dinainte cine urmeaza sa fie rasplatit pentru ca s-a aliat cu grupul care trage sforile; si, daca nu se stie, e, oricum, previzibil. Amici, nepoti, netoti, ingineri sau yoghini, pensionari fara simtul ridicolului ori versificatori agramati, paliti subit de patima scrisului, sunt, cu totii, rasplatiti cu cate un premiu. Nu cred sa existe in orasul de pe Bahlui vreun hartuitor al muzelor care sa nu-si fi aninat la CV o astfel de "distinctie". Si asta e, am certitudinea, situatia mai peste tot.
Intr-un asemenea context, se simtea nevoia unor premii care sa nu se lase controlate de cei din fruntea breslei scriitoricesti. In ultimii ani, astfel de initiative au inceput sa-si castige prestigiul. Una dintre ele provine din partea celui mai citit si mai serios cotidian din dulcele targ, Ziarul de Iasi. Inca din 2003, un juriu format din Al. Calinescu (presedinte), Emil Brumaru, Nichita Danilov, Valeriu Gherghel, Codrin Liviu Cutitaru si Gabriel H. Decuble (membri) a incercat sa aleaga cea mai buna carte de proza a anului si cel mai bun debut iesean. Premiul National de Proza a revenit, pana acum, unor scriitori precum Gabriela Adamesteanu, O. Nimigean, Mircea Cartarescu, Ioan T. Morar, ori Petru Cimpoesu, iar Premiul pentru debut "Aurel Leon" i-a incurajat pe Antonio Patras, Gabriela Gavril, Radu Parpauta, Valeriu P. Stancu si pe inca cineva care, de anul acesta, i-a luat locul in juriu lui Horatiu Decuble, care a parasit Iasii pentru capitala. Cin' sa fie, cin' sa fie? Va las sa ghiciti si ma grabesc sa spun cate ceva despre editia din acest an, care a avut in vedere, cum era si firesc, cartile aparute in 2007.
In ultimii ani apar, datorita programului generos al editurii Polirom, tot mai multe carti de proza, astfel incat nu e deloc usor sa te afli intr-un juriu care trebuie sa decida care titlu merita cu prisosinta apreciat. De data aceasta, a fost greu sa se ajunga la o lista scurta de numai 5 titluri. Iata ce a iesit: Ioan Lacusta, Luminare, Bogdan Popescu, Cine adoarme ultimul, Dan Persa, Cu ou si cu otet, Horia Ursu, Asediul Vienei si Nicolae Breban, Jiquidi. Si inca au ramas destule carti pe dinafara.
Cum, necum, s-a decis: Premiul National de Proza pentru anul 2007 i-a revenit lui Bogdan Popescu. Romanul sau, aparut la editura Polirom, este unul care m-a entuziasmat acum un an si jumatate si pe care il recomand, de atunci, in dreapta si-n stanga. Pe de alta parte, exista intotdeauna regretul ca nu poate exista decat un castigator, chiar daca si ceilalti ar fi meritat din plin... Ce trebuie retinut: in primul rand ca s-a premiat cartea, nu autorul. Iata un principiu care a functionat fara gres de aceasta data. Bogdan Popescu este, in pofida marelui sau talent, un scriitor mai mult decat discret. De altfel, s-a declarat el insusi, la festivitatea de premiere, surprins: "Ma simt usurat acum. Nu cunosteam pe niciunul dintre membrii juriului. Sunt un om retras, chiar daca vine vreunul dintre ei in Bucuresti, prefer sa stau in locul meu. Am avut emotii". Ce sa facem, din pacate la noi un premiu pe care ti-l acorda un juriu alcatuit din oameni pe care nu ii cunosti, cu care nu esti prieten, aproape ca mira. Numai ca un premiu isi poate castiga autoritatea intr-un singur mod: alegand ce este mai bun. Nefacand, altfel spus, compromisuri. Or, din acest punct de vedere, Premiul National de Proza acordat anual de Ziarul de Iasi a devenit, dupa cinci editii, un reper.
La debut, decizia juriului s-a indreptat catre tanara universitara Ana Maria Stefan, care a convins cu lucrarea Aspecte ale alteritatii in drama istorica, aparuta la Editura Universitatii "Al.I. Cuza" din Iasi. O carte de comparatistica sobra, bine documentata, scrisa cursiv, in buna traditie academica. Nu-mi refuz o remarca aici: decizia cotidianului iesean de a sprijini tinerii aspiranti in ale literaturii sau cercetarii este mai mult decat laudabila. Acest premiu a fost adjudecat, in ultimii ani, cu o exceptie, de tineri si foarte valorosi universitari de la Literele iesene. Doua concluzii extrag din aceasta coincidenta: mai intai, ca la Iasi s-a impus o tanara generatie de cadre universitare si de critici literari care si-au facut deja un nume. Apoi, ca in ultimii ani intarzie sa se afirme noi poeti si prozatori. E mare saracie pe Copou de juni scriitori. Sper ca acest fenomen sa nu aiba urmari nefericite peste cativa ani.
Inchei asa cum se cuvine: felicitari Ziarului de Iasi pentru o astfel de initiativa! Datorita lui, catre capitala Moldovei se intorc toate privirile literatilor macar o data pe an.