Bestseller international: Broderii pe cord deschis
Autor:
Daniel Nicolescu
29.08.2008
Mai ciudata insa decat istoria acestui drum in ralanti al succesului a fost povestea selectarii manuscrisului (un foarte prost exemplu pentru debutanti, cum bine puncta Mohammed Aissaoui, in Le Figaro LitĀrraire din 22 iulie 2008) la pretentioasa editura care a publicat-o. Carole a trimis spre evaluare o ebosa a romanului, fara final, dar titlul, sau cine stie ce duh misterios ridicat dintre file l-a atras irepresibil pe redactorul responsabil cu sortarea manuscriselor, care a chemat-o urgent pe autoare sa-si definitiveze opera. Ce a iesit a fost un roman rotund, cuceritor, emotionant, marquezian in spirit (cata vreme face din miracole fenomene perfect naturale). "Ascultati surori ale mele! Ascultati vuietul acesta care umple noaptea! Ascultati zgomotul mamelor! In umbra cuhniilor sunt murmurate vorbe sacre. In fundul oalelor, printre mirosuri de mirodenii, se amesteca magia si retetele de mancare". Acestea sunt vorbele Frasquitei Carasco, eroina romanului, o prezicatoare-vrajitoare cu vibratii oculte cat se poate de autentice. Chiar de la inceput (cand este pierduta de sotul ei la un pariu care insotise o lupta de cocosi), Frasquita ia drumul bejeniei, impreuna cu toti cei sase plozi ai ei (detinatori, la randu-le, ai harului magiei), strabate Andaluzia, din sat in sat, si face ce stie mai bine: transmite efluviile magice ale sufletului sau obiectelor pe care le coase: un evantai care reproduce aripile unui fluture isi ia zborul pe fereastra, inima de matase a unei Madone purtate in procesiune incepe sa palpite, florile create pe o rochie de mireasa se ofilesc sub privirile geloase ale participantilor la nunta... Frasquita coase (peticeste, brodeaza) insa nu numai vesminte, ci si oameni. Ea este cea care i-a redat chipul unui tanar razboinic desfigurat si tot ea - cea care vindeca ranile din inimile celor aflati in jurul sau.