Artele dupa '90: Scut pictat
Autor:
Aurelia Mocanu
29.08.2008
Inceputurile carierei lui Marin Gherasim, cu stilizari vag etnografice, pornesc din anul 1962. Urmeaza lucrarile cu accente expresioniste sau cele cu tendinte suprarealiste, pana in 1969. Ciclul Proteic va fi urmat de cel Urban, pana la expozitiile-borna ale sfarsitului "dezghetului", de la Galeria Noua, din 1974: Arta si energie. Arta si orasul. Sub denominativul Drum, metafora valabila peste trei decenii, Marin Gherasim asaza imagini-marca pentru formula sa de abstractie arhetipal-monumentala, precum Incinta, Cetatea, Agora, Treptele si, mai ales, Synthrononul. Incepand cu anul 1984, Absida ramane principala generatoare formala a operei sale. Se prepara apoi etapa de adancire a serializarii unui pattern cu Memoria absidei, dupa anul 2000 si a Reconstruirea absidei, incepand cu 2005.
Artistul a etalat 17 expozitii personale (inclusiv cea de lansare a albumului, la ICR, din 2008), dintre care simezele ample din 1986, 1998 si 2006 au fost primite de public si exegeti drept borne pentru o semnificativa directie a artei romanesti contemporane. Sub arcul sacralitatii maxim epurate formal - dar fara osificare, ci eucharistic carnal si copt material -, Marin Gherasim a consacrat o familie de motive picturale. Toate deriva, atat simbolic, cat si formal, unele din altele, ajungand sa poata fi distribuite in dipticuri sau polipticuri. Amintim, in acest sens, Portile, Tronurile, Cupolele, Martirioanele, Camasile-Arheikon, Armurile, Scuturile, Coifurile, Aripile, Mana binecuvantand, Cartea, Fantana.
Momentul de prigoana din 1984, cand profesorul Gherasim a fost scos din invatamantul universitar, s-a transformat in deprinderea fisei istoriografice si a meditatiei carturaresti pe care i-o cerea postul de refugiu de la Institutul de Istoria Artei. Opera picturala a lui Marin Gherasim are de-acum un temeinic "scut" de date, nume si marturii, continut de excelentul sau album monografic.