Indexul cartilor interzise

In 1559, Papa Paul al IV-lea cere, sub presiunea Inchizitiei, tiparirea unui catalog care va reprezenta primul act oficial de cenzura. Index auctorum et librorum prohibitorum, cunoscut sub numele de Indexul cartilor interzise, este primul dintr-o lunga se

Catalogul cuprindea liste de autori si carti interzise de catre Biserica romano-catolica, vazute drept periculoase pentru supusii sai, asta in cazul tipariturilor care scapasera pana atunci de ochii Inchizitiei si apucasera a fi imprimate. Dar avea si menirea de a ghida cenzorii in vederea acordarii dreptului de publicare tipariturilor viitoare. Scopul era acela de a impiedica lectura cartilor care atacau Biserica si de a evita aparitia altora noi, sub explicatia "de a proteja drept-credinciosii in a se abate de la credinta lorh". S-a instaurat si un for direct raspunzator de monitorizare a tipariturilor si de intocmire a Indexului: Congregatia Inchizitiei. Lista nu era o simpla insiruire, ea incuraja autorii la a-si revizui textele si a le republica fara pasajele incriminate sau ii invita la autocenzura: stiind ce anume agrea Biserica, si dorindu-si textele tiparite, ei puteau sa evite ideile "eretice".
Editia din 1948 cuprindea 4.000 de titluri cenzurate din diverse considerente: erezie, imoralitate, licentiozitate, sexualitate etc. Printre autorii interzisi se aflau Diderot, Sigmund Freud, Pascal, Rousseau, Descartes, Erasmus, Laurence Sterne, Voltaire, Daniel Defoe, Nicolaus Copernic, Honore de Balzac, Pierre Larousse pentru dictionarul sau, Jean-Paul Sartre, sexologul olandez Theodor Hendrik van de Velde, autorul unui manual despre sexualitate - Le Mariage parfait (Casnicia perfecta). Aproape toti filosofii occidentali au fost inclusi in Index - chiar cei care credeau in Dumnezeu - ca Descartes, Kant, Berkeley, Malebranche, Lamennais si Gioberti. Ateii ca Schopenhauer si Nietzsche nu au fost inclusi de la inceput, in virtutea primei legi generale: operele eretice, care contrazic dogma catolica, sunt interzise ipso facto.
Probabil ca punerea la Index cea mai cunoscuta din istorie este cea a Teoriei heliocentrice a lui Copernic (5 martie 1616). Condamnarea lui Galileo Galilei survine in acest context, desi chiar si astazi sunt dubii ca motivul real si complet al condamnarii sale ar fi fost sustinerea de catre Galilei a teoriei heliocentrice.
Paradoxal, cateva opere importante nu se gasesc totusi in acest catalog (de exemplu Originea speciilor a lui Charles Darwin), pentru simplul motiv ca nimeni nu le-a denuntat. Alte indexari au fost de natura politica, din nou paradoxale: desi regasim aici ziarul Actiunea franceza din 1926, jurnal al dreptei nationale franceze, nu regasim o opera ca Mein Kampf a lui Adolf Hitler sau scrierile lui Stalin, pe motiv ca opera care a stat la baza nazismului este Mitul secolului douazeci de Alfred Rosenberg. Era indexat anarhistul Edgar Bauer, dar nu si fratele lui, Bruno Bauer, mult mai radical ca acesta, in conceptia caruia Iisus n-a existat.
Iata cativa dintre autorii pusi la index de-a lungul istoriei: Joseph Addison, Francis Bacon, Honore de Balzac, Simone de Beauvoir, Cesare Beccaria, Jeremy Bentham, Henri Bergson, George Berkeley, Thomas Browne, Giordano Bruno, Giacomo Casanova, Auguste Comte, Nicolaus Copernic, Tommaso Crudeli, Erasmus, Daniel Defoe, Rene Descartes, Denis Diderot, Alexandre Dumas tatal, Alexandre Dumas fiul, Desiderius Erasmus, Gustave Flaubert, Anatole France, Galileo Galilei, Edward Gibbon, Andre Gide, Vincenzo Gioberti, Graham Greene, Heinrich Heine, Thomas Hobbes, Victor Hugo, David Hume, Cornelius Jansen, Immanuel Kant, Faustine Kowalska, Nikos Kazantzakis, Gregoire Leti, John Locke, Martin Luther, Niccolo Machiavelli, Karl Marx, Jules Michelet, John Stuart Mill, John Milton, Montesquieu, Blaise Pascal, Fran?ois Rabelais, Jean-Jacques Rousseau, George Sand, Jean-Paul Sartre, Baruch Spinoza, Jonathan Swift, Voltaire, ?mile Zola, Huldrych Zwingli.
Unii dintre ei erau cenzurati cu intreaga opera (Balzac, Zola, Rabelais, Maeterlinck, Jean Paul Sartre), altii doar cu anumite carti: ca Montaigne (cu Eseurile), Montesquieu (cu Scrisorile persane), Sade (cu Justine si Juliette), Stendhal (cu Rosu si Negru).
Ultima carte indexata a fost in 1961, sub pontificatul papei Ioan al XXIII-lea. Era vorba despre Viata lui Iisus de Jean Steinmann, iar la 14 iunie 1966 Papa Paul al VI-lea a oprit indexarea in acord cu Conciliul II al Vaticanului, mai mult din considerente practice.
Expresia "a pune la index" insa exista si astazi si isi are originile in aceasta atat de veche intreprindere a Bisericii.