Opera si aer liber

Anul trecut am citit numeroase articole contradictorii privind succesul de public al Promenadei Operei din 2007. De aceasta data, am incercat sa ma conving personal de consistenta evenimentului organizat de Opera Nationala din Bucuresti in aer liber.

Aerul a fost nu numai liber, ci si mult mai rece decat se asteptau atat organizatorii, cat si publicul. Totusi, toate scaunele asezate pe peluza din fata Operei erau ocupate inca inainte de inceperea spectacolului, iar in jurul acestui spatiu se aflau alte sute de spectatori in picioare sau care se opreau in trecere pentru a asculta cateva arii.
Este a doua oara cand Opera Nationala din Bucuresti si-a propus lansarea unui astfel de eveniment la sfarsitul verii, succesul de public din 2007 fiind dublat de multiple comentarii, in general sceptice, ale specialistilor. Totusi, un concert de muzica clasica la care se aduna mii de oameni nu ar trebui ignorat. Fie el si desfasurat in aer liber si automat cu aproximatiile de sonorizare aferente unei astfel de situatii, la care se adauga lipsa de experienta a romanilor in realizarea profesionista a unor sonorizari de acest tip pentru muzica culta. Deo arece a relua discutiile fara sfarsit lansate cu ocazia ultimelor festivaluri Enescu desfasurate la Sala Palatului este cu totul neimportant pentru public, voi face ca de fiecare data, trecand peste aceste detalii si referindu-ma pe de o parte la diversitatea publicului, iar pe de alta parte la diversitatea celor pe care i-am putut asculta in acest concert care a inclus nu mai putin de 25 de arii, duete si momente orchestrale.
Cred ca in public se gaseau reprezentate aproape toate categoriile de varsta. Erau si tineri cu aer de studenti in vacanta, veniti cu rucsacul in spate si asezati direct pe iarba, erau si pensionari imbracati ingrijit, persoane care poate nu-si permit bilete la spectacolele obisnuite, dar nu au ratat un concert cu accesul liber, pe care l-au tratat ca pe o sarbatoare, insa si persoane pentru care biletele de 100 de lei la concertele de elita de la Sala Palatului nu reprezinta o problema, dar au venit cu placere la un astfel de concert popular intr-o perioada in care oferta culturala nu este inca prea densa.
Directorul general al Operei, Catalin Ionescu-Arbore, declara inaintea concertului: "Voci tinere din teatrul nostru si din afara lui s-au facut remarcate in competitii internationale de gen, fara ca aceasta apreciere in afara tarii sa fie dublata de promovare in evenimente din Romania. Initiativa de a dedica cea de-a doua editie a Promenadei tinerilor artisti ai Operei Nationale Bucuresti inseamna a le darui sansa sa fie aplaudati acasa si a oferi publicului posibilitatea de a se bucura de talentul lor." Voi mentiona aici numele tuturor celor 18 tineri artisti lirici care au aparut in concert alaturi de Orchestra Operei, condusa de Iurie Florea: Ana Maria Comsa, Lucian Corchis, Daniel Filipescu, Aurelia Florian, Anita Hartig, Teodor Ilincai, Irina Iordachescu, Mihaela Ispan, Maria Jinga, Simonida Lutescu, Bogdan Mihai, Tina Munteanu, Cristina Radu, Cristina Marta Sandu, Cozmin Sime, Florin Simionca, Serban Vasile, Crina Zancu. Au putut fi ascultate unele dintre cele mai cunoscute momente din opere. Aceasta cronica nu este locul in care ar trebui sa evidentiem pe unul sau pe altul, desi in mod evident diferente au existat.
Altceva cred ca este foarte important. Pentru cineva care asista in ultimii ani la evolutia vietii noastre de spectacol institutionalizate, un astfel de concert de succes este dovada faptului ca atata timp cat exista persoane care isi doresc sa scoata din amortire teatrele dramatice sau de opera, orchestrele simfonice, sansele noastre de a insemna cu adevarat ceva pe o harta culturala europeana vor creste. In aceasta idee, acum important este sa avem in puncte-cheie cat mai multe persoane de acest tip, lipsite de idei preconcepute si care sa aiba posibilitatea de a "misca" ceva in viata noastra culturala inca prea tributara ideilor egalitariste.