Consumatorii turci sunt ademeniti de creditul in stil american

Ziarul Financiar 12.09.2008
In Turcia, unde a imprumuta bani era pana nu demult o afacere de familie, a fi dator era un titlu ce te impovara de rusine. Asta pana cand consumatorii au prins gustul tranzactiilor prin intermediul cartilor de credit.

Unele persoane de aici il asemuiesc cu oprobiul ce impinge oamenii la crime de onoare, crime ce inca se mai petrec in anumite colturi ale lumii. "Aceia care si-ar ucide surorile si fiicele pentru ca au facut familia de rusine ar face orice ca sa evite titlul de debitor", spune Nazim Kaya, presedintele Uniunii Consumatorilor, un birou care ajuta persoanele datornice, scrie International Herald Tribune.
Intr-o era a schimburilor culturale care a facut uitate secole de traditie, cartile de credit par ca au existat aici dintotdeauna. Cu doar trei decenii in urma numarul lor nu atingea nici 10.000.
Astazi vorbim de mai mult de 38 de milioane. Primul card - de la Diners Club - a aparut in Turcia in 1968, urmat de American Express. Odata cu intrarea pe piata a Visa lucrurile au luat o alta tunura, punand la punct un sistem de plata cu cardul interbancar.
Odata cu dependenta pe care au provocat-o cartile de credit - marea descoperire americana, s-a proliferat si blestemul datoriilor, tot de factura americana. Nivelul datoriilor provocate de cartile de credit s-a ridicat anul trecut la 18 mld. $ (12,7 mld. euro), de sase ori mai mult decat in urma cu numai cinci ani. Grupuri de consumatori se plangeau de ratele din ce in ce mai mari ale comisioanelor. Povesti despre oameni care s-au sinucis sau au ucis sub povara datoriilor au impanzit ziarele. "Nu am ascultat proverbul stramosilor nostri", spune Kaya. "Nu te intinde mai mult decat iti e plapuma".
Putine alte inventii americane au mai inregistrat acelasi succes in lumea intreaga precum cartile de credit. Daca acum o generatie erau vazute ca un totem de provenienta vestica, astazi au ajuns un accesoriu indispensabil al vietii de zi cu zi atat in Brazilia, Mexic, India, China, Coreea de Sud, cat si in alte parti ale lumii. Mai mult de doua treimi din cele 3,67 miliarde de carti de credit existente in lume circula in afara Statelor Unite.
Aceasta euforie mondiala a cumparaturilor a transformat Visa si MasterCard in minunile Wall Street-ului. Un exemplu concludent il reprezinta faptul ca actiunile MasterCard au crescut cu 500% de la listarea companiei la bursa in 2006. Adevaratele lor oportunitati pentru a-si majora profitul sunt in strainatate.
Companiile care emit carduri isi obtin castigurile prin impunerea unei taxe pentru fiecare card emis si de asemenea prin retinerea a unui procent redus din cheltuieli. In Asia, Europa Centrala si America Latina volumul tranzactiilor cu cardul creste anual cu 20-30%, de doua ori mai rapid decat in SUA.
Cand cartile de credit ajung insa pe mana consumatorilor "nesofisticati" - asa cum este majoritatea celor pe care ii gasim la mall, in campusurile universitare sau in fabrici, si care provin din tarile in dezvoltare cu venituri medii - acestia pot acumula datorii pentru care au ulterior nevoie de ani buni ca sa le inapoieze, daca acest lucru se intampla. In 2003 in Coreea de Sud, un val de datorii neplatite a dat nastere unei crize nationale. Acum expertii afirma ca pericole similare pot aparea pe piete emergente precum Turcia si China, unde sunt in circulatie mai mult de 100 de milioane de carduri.
In pofida riscurilor, multi sunt de parere ca avantajele cantaresc mai greu decat dezavantajele. La fel ca si telefoanele mobile, cartile de credit au accelerat dezvoltarea economica. Ele ofera comoditate unor oameni care probabil nu ar fi avut niciodata cont bancar, dar ale caror venituri in crestere le dau puterea sa cumpere motociclete, frigidere sau radiouri. Posibilitatea de a inregistra tranzactiile, are efecte ce se reflecta si asupra pietei negre, in incercarea de a reduce volumul tranzactiilor de aici, permitandu-le autoritatilor sa colecteze taxe pe care in alte conditii le-ar fi pierdut.
Afacerea este profitabila pentru bancile din Turcia: profitul pe care il obtin pentru un card este mai mare decat in America. Astfel au devenit bancile de aici magnet pentru investitiile straine.
La Akmerkez, un mall din Istanbul, oriunde te uiti vezi credite. Afise postate pe usile magazinelor promit bonusuri daca cumparatorii folosesc cardurile cu care magazinul are relatii preferentiale. Obiecte mari, de uz casnic, ca frigidere, pot fi achizitionate in rate daca sunt platite cu cartea de credit. Turcia are doi mari furnizori de carduri: Yapi Kredi si Garanti, care au filiale raspandite si in malluri, unde agentii sunt ocupati tot timpul sa dea curs aplicatiilor. In perioada cand totul era posibil, inainte de promulgarea unei legi in 2006, bancile ofereau aplicatii familiilor in timp ce faceau cumparaturi. Cardurile erau eliberate dupa o verificare superficiala.
In aceasta perioada a prins Halim Uzel gustul creditului in stil american. In 1999, doi agenti ai unei banci din Turcia au venit la fabrica de textile la care lucra, oferind carti de credit. El le-a aratat un act de identitate si telefonul sau mobil, a completat un formular de o pagina, si in trei saptamani a primit un Visa si un MasterCard in cutia postala. Pana in 2001 Uzel ajunsese deja cu datorii mai mari decat isi putea permite. Castigand echivalentul a 4.360 $ pe an, el datora aproape 6.000 $, dupa cum arata bilantul celor cinci carti de credit pe care le detinea.
Dupa sapte ani, si dupa ce s-a imprumutat de la familie, prieteni si chiar de la seful sau a reusit sa isi plateasca datoria. Bancile turce recunosc ca s-au facut excese in aceasta afacere, insa spun ca este o chestiune de trecut. "Unele banci poate au mers prea departe", spune Mehmet Sezgin, manager general la Garanti, al doilea furnizor din Turcia de carduri. "Am iesit din criza in 2001".
Economia Turciei a fost aproape sa se prabuseasca. Bancile au descoperit ca era profitabil sa ofere credite de consum in conditiile in care celelalte tipuri de credite nu mai erau profitabile. Si pentru ca nu multi posedau cont bancar, cea mai usoara solutie a fost oferirea de carti de credit.
Pentru Turcia, sau pentru orice alta piata emergenta, un exemplu destinat sa trezeasca la realitate este cel al Coreei de Sud, unde se dezvoltase o cultura a cardurilor. Intr-o piata liberalizata precum cea a Coreei, au fost eliberate 148 de milioane de carti de credit pentru o populatie de doar 49 de milioane de oameni. Bancile coreene si conglomeratele industriale ofereau chiar si fara sa fi fost solicitate anterior, carduri consumatorilor, chiar si liceenilor.
Fara a se face verificari amanuntite ale clientilor, acestora le erau oferite credite foarte mari in avans. Consumatorii utilizau noile carduri ca sa isi plateasca datoria celor vechi, si astfel datoria a atins cifre uriase.
In 2003, industria cardurilor s-a prabusit. Statul a trebuit sa intervina ca sa salveze furnizorii de carduri, cea mai mare parte a lor fiind preluata de banci. "Au invatat o lectie importanta", afirma un profesor de business de la Universitatea Chung-Ang, referindu-se la companiile de carti de credit. "Nu mai cauta orbeste cote de piata cat mai mari".
In 2006, o lege promulgata in Turcia a ridicat rata lunara a dobanzii ceruta de banci. Pe fondul inflatiei, ratele anuale au atins la un moment dat 100%. Legea mai corela limita creditului la venitul utilizatorului, dubla platile minime si inasprea verificarile inainte de obtinerea unui credit.
Analistii spun ca cea mai grea perioada a trecut. Numarul imprumuturilor neperformante contractate prin intermediul cartilor de credit a scazut in martie la 6,3% de la un maxim de 8% inregistrat la inceputul lui 2006, conform datelor oferite de Banca centrala din Turcia. Desi nu este o cifra foarte mare comparativ cu alte state ale lumii, este mai ridicata decat cea din Statele Unite de 5,17%.
Dupa sase ani de crestere economica rapida, economia Turciei stagneaza si instabilitatea de pe scena politica se adanceste. Cu o inflatie de doua cifre si rate ale dobanzii de 16,75%, ratele lunare la cartile de credit raman ridicate.
Nazim Kaya, presedintele Uniunii Consumatorilor, a spus ca creditul in stil american a prins radacini pe pamant turcesc. "Nu putem invinovati hegemonia americana pentru asta", a mai spus el. "Ar trebui sa invatam cum sa folosim in mod corect o carte de credit".