Globalizarea a avansat prea mult ca trendul sa poata fi reversat prin interventii chirurgicale mutilante

Si o sa exemplific acest lucru cu interventia autoritatilor in criza actuala. Nimeni nu a avut o solutie perfecta la criza de la inceput. Ea a fost identificata pe parcurs. Initial s-a crezut ca solutia este injectarea de lichiditate si aceasta nu a mers, apoi s-a incercat preluarea activelor toxice si din nou nu a mers. Urmatoarea solutie a fost injectia de capital in banci care a functionat partial. Esentiala a fost capacitatea de invatare pe parcursul crizei.

Autoritatile au actionat ca un chirurg cardio-vascular asupra sistemului financiar, care reprezinta sistemul circulator al economiei. Iar intr-o situatie de criza, interventia era justificata. Dar nu cumva autoritatilor incepe sa le placa acest rol de chirurg cu bisturiul in mana?

Interventia trebuie sa se limiteze la sistemul cardiovascular si la cauzele crizei, dar sunt de parere ca trebuie sa nu ne indepartam de la principiile economiei de piata, cu piete libere si interconectate. Globalizarea a avansat mult prea mult ca trendul sa poata fi reversat prin eventuale interventii chirurgicale mutilante. Iar pietele raman in continuare cel mai eficient factor de reglaj al fenomenelor economice.

Sunt multi care au demonizat globalizarea, dar sa nu uitam ca globalizarea a generat dezvoltare, produse cu preturi mai mici, a crescut competitivitatea, creativitatea, inovatia. Nu trebuie atacata globalizarea, ci trebuie doar corectate excesele acesteia. Pericolele pe care le vad pot proveni si din protectionism excesiv, cresteri de taxe nejustificate sau nationalism economic.

Exista institutii financiare occidentale foarte mari care nu au fost afectate de criza si care nu au apelat la sprijin din partea autoritatilor. Iar aceste institutii financiare au avut, in general, o baza de clienti foarte mare, multe produse de retail si o pondere mai mica a creditelor in totalul activelor. In plus, se pare ca ele au respectat, intr-o mai mare masura, un principiu de baza in afaceri, neachizitionand produse pe care nu le intelegeau si neacordand credite unor clienti pe care nu ii cunosteau. Aceste institutii financiare vor iesi intarite din criza si vor avea o pozitie puternica atunci cand se va relua cresterea economica.

Acum unele companii primesc sprijin financiar de la autoritati, insa se pune problema daca aceste fonduri rezolva strict problema lichiditatii si solvabilitatii sau contribuie si la intarirea pozitiei competitive a institutiei financiare respective in perioada urmatoare.

Faptul ca exista institutii financiare care primesc sprijin din partea autoritatilor ridica doua probleme: una legata de concurenta si a doua legata de limitele interventionismului.

Exista chiar unele guverne din UE care au propus infiintarea de fonduri suverane pentru cumpararea de participatii in companiile importante din economiile tarilor lor pentru a stopa posibile tentative de preluare de catre companii straine, despre care afirma ca le-ar putea controla economia.

O alta discutie este abordarea reglementarii. Pietele financiare au fost si sunt globalizate, iar reglementarea este ramasa in urma evolutiei pietelor. Fondurile circula in volume foarte mari cu viteze foarte mari intre diferite tari, ceea ce genereaza volatilitate, evolutii semnificative si imprevizibile ale cursurilor de schimb si implicit dificultati pentru companii si tari.

Exista o tendinta de ultima ora de coordonare si intarire a reglementarilor, dar suntem inca departe de a crea o supraveghere globala eficienta. S-a sperat ca in piata globalizata, datorita marimii acesteia, socurile vor fi atenuate. Insa ceea ce se constata este faptul ca datorita similaritatii modelelor de analiza se ajunge la decizii identice luate de catre un mare numar de jucatori, iar aceasta creeaza oscilatii foarte mari in piete.

In acelasi timp, exista si o tendinta umana inerenta de inovare si creativitate si nu se pot da legi care sa interzica produsele financiare cu risc ridicat. In absenta unei supravegheri globale, o solutie este transparenta si claritatea riscurilor asociate anumitor produse combinate cu prudenta in tranzactii cu produse necunoscute.

Si, in cele din urma, trebuie poate discutat si modelul de business si de guvernanta corporativa.

Modelul de business anglo-saxon dominant in prezent se bazeaza pe finantarea din piata de capital, recompensarea performantei imediate, inovatie, creativitate. Slabiciunea principala este o anumita concentrare pe rezultate pe termen scurt si relevanta unora dintre indicatorii folositi in evaluarea performantei afacerii.

Modelul de business continental se bazeaza pe un parteneriat de finantare cu bancile, implica o viziune de dezvoltare pe termen mai lung, in care rezultatele nu trebuie sa fie imediate, si sunt implicati si alti stakeholderi in afara actionarilor, respectiv salariatii, sindicatele, autoritatile.

Poate ca este momentul ca in evaluarea performantei businessului sa se aiba in vedere nu numai rezultatele financiare, ci si atingerea obiectivelor de dezvoltare durabila.