ZF la 10 ani. Noi ne facem viitorul

Iar in contextul crizei financiare internationale, sa ne uitam in urma inainte a arunca cu piatra in cei ce au luat si cei ce au dat credite. Acum sapte ani, ca de altfel si acum 10 ani, creditele erau un produs de lux in economia romaneasca si bancile traiau din plasarea la dobanzi avantajoase la stat a banilor din depozitele populatiei.

Republicam mai jos un articol din 2001 ca sa aratam ca ce ni se pare astazi o nenorocire, ieri era o binecuvantare. Si ca oamenii, initiativa si nevoile lor sunt motoarele care imping faptele inainte. Nici bancile si nici creditele nu au cazut din cer, ci au fost si sunt o creatie a oamenilor pentru a rezolva o problema. Care se dovedea atunci, iata, foarte acuta -

n-aveam bani de dezvoltare, inflatia si dobanzile erau la 40-50% pe an.

Dar la razboi, ca la razboi. Cine a luat credite atunci, la 40% dobanda si cu dolarul de neoprit, daca a avut un plan de afaceri bun si si-a dus ideea pana la capat, astazi e puternic. Ziarul Financiar si-a gasit, ca si economia romaneasca in acei ani, foarte greu fagasul. A fost nevoie de viziune, de putere, de nemultumire permanenta si de schimbare, de presiune si de tensiune pentru a ajunge ce este astazi. Au fost oameni care au crezut in acest ziar tot atat de mult ca in viata lor. Iar ziarul chiar le-a schimbat viata.

Un crez, o idee, un destin - sunt toate in mainile noastre. Sa nu credem ca viata e in alta parte. Ca si un business, viata este la noi, este ceea ce noi ne croim, zi de zi. Sa nu credem ca ce spunem in fiecare zi, despre ce nevoi si despre ce dorinte vorbim, ce acuzatii facem, ce idei avem si ce decizii luam nu schimba lumea. Puterea este la noi. Si la voi, cititori ai ZF, care in fiecare zi vreti ceva si mai bun, si mai mult, de la oamenii vostri, de la afacerile voastre. Care aveti idei si le puneti in practica. Care astazi investiti, maine ajustati, va intoarceti, va razganditi, va luptati. Voi care construiti.

Nimic nu se obtine gratis. Indraznetii inving. Viitorul este in mainile noastre, sa nu credem ca altii ni-l fac.

Doar una din 25 de companii era inregistrata la sfarsitul lunii iunie 2001 ca avand luat un credit de peste 200 de milioane de lei, adica 6.600 $, de la o banca din Romania. Bancile si economia raman in continuare despartite de un zid facut din dobanzi inalte, garantii ametitoare si mentalitate.

"Cand le-am spus unor bancheri din Romania ca vom merge noi la companii sa le propunem finantare,

ne-au ras in nas. Aici toate bancile sunt obisnuite sa vina companiile sa ceara bani", declara intr-un interviu din 1999 pentru ZF, la infiintarea BNP Dresdner Bank, directorul acesteia, Phillip Kirschner. Intre timp, banca si-a vandut afacerea din Romania, iar creditele nu si-au pierdut statutul de "rara avis" in economia romaneasca.

Ca cele doua parti - economia reala si sistemul bancar - au putin de-a face una cu alta rezulta dupa mai multe criterii: de la salarii, sedii si pana la datele cu care lucreaza.

De o parte a zidului, aer conditionat si salarii de trei ori mai mari ca in restul economiei - 270 $ salariul mediu la sfarsitul lunii iulie. De partea cealalta, forfotesc 500.000 de companii si doar una din 25 se mai catara si reuseste sa ajunga pe partea cealalta, la un credit.

Conform Centralei Riscurilor Bancare (CRB) din BNR, pentru banci nu exista decat 21.156 de firme si persoane fizice "active" - care imprumuta bani. Restul sunt depunatori.

Oficiul National al Registrului Comertului numara insa 507.706 firme in economia romaneasca.

Care este explicatia?

"Nici in filmele de groaza nu intalnesti conditiile de creditare acordate de bancile din Romania. Am incercat sa luam credite de la bancile straine, dar acestea nici nu vor sa discute. Bancile care pot acorda credite mari, precum BCR sau BRD, practica dobanzi mari. Conditiile de garantare te mai lasa sa respiri, dar cele pentru acordarea creditelor pentru investitii sunt o povara. Jos cu dobanzile, altfel Romania nu va merge niciodata bine! In materia acordarii creditelor pentru investitii, prin lege ar trebui ca dobanda la acest tip de credite sa nu depaseasca 15%", spune Gheorghe Mois, presedintele grupului de firme Castrum Corporation, care desfasoara activitati in domeniul constructiilor civile si industriale, energiei, alimentarii cu gaze si al taximetriei.

Doru Vasilescu, director general adjunct al Midal Group, firma din industria frigului care a avut o cifra de afaceri de 3,5 mil. $ anul trecut, afirma ca doar la mare nevoie a lucrat cu bancile. "Creditele oferite de sistemul bancar din Romania sunt intr-o oarecare masura prohibitive. Noi am apelat la aceste credite doar in momentul in care a fost neaparata nevoie. Ce rata a profitabilitatii trebuie pentru a acoperi dobanzi de 50-60%? Spre exemplu, pentru un credit de 3 miliarde de lei a trebuit sa platim lunar peste 200 de milioane de lei".

Cat despre persoanele fizice, situatia este si mai proasta. Doar 0,5% din totalul creditelor de peste 200 de milioane de lei acordate sunt pentru persoane fizice. De fapt, nu este de mirare, avand in vedere ca, de exemplu, creditele ipotecare sunt cvasi-inexistente in Romania.

A trebuit sa vina Volksbank din Austria sau Alpha Bank din Grecia sa inceapa, anul trecut, sa acorde credite in valuta pe 10-15 ani pentru locuinte. Marile banci ca BCR, BRD sau Bancpost, desi stau pe munti de bani (jumatate din activele din sistemul bancar) nu au auzit inca de asemenea produse.

Ce spun bancherii? "Nu mi se pare ingrijorator pentru mentalitatea si structura sistemului nostru economic. Sunt firme speriate de credite, de dobanzile care au fost mari si care, de ce sa nu fim sinceri, se mentin inca la un nivel neatractiv. In plus, functioneaza din plin si o asa-zisa piata gri (camataria - n.red)", spune Radu Gratian Ghetea, prim-vicepresedintele Alpha Bank Romania si presedintele Asociatiei Romane a Bancilor.

Eugen Radulescu, presedintele Bancii Agricole-Raiffeisen, accepta ca bancile nu au avut ochi pentru firme. "Pana prin 1999-2000 pentru banci era foarte avantajos sa imprumute statul din cauza diferentei pozitive intre dobanzile la titlurile de stat si cele acordate la depozite. Odata cu scaderea dobanzilor la titlurile de stat, se observa totusi o revigorare a creditului. Totusi, sa nu uitam ca nici proiecte solide de finantat nu sunt pe toate drumurile."

Problema e ca o mare parte a deficitului bugetar a fost determinat tocmai de acoperirea de catre stat a gaurilor de miliarde de dolari create de creditele proaste de la Bancorex si Banca Agricola. Paradoxal, bani au fost, dar au fost aruncati pe turnuri Eiffel si Dallas-uri la Slobozia sau albume cu "Eterna si fascinanta Romanie".