Cea mai buna lectie este nevoia

Banca Nationala a (re)devenit, spre exemplu, in sfarsit, creditor net al bancilor comerciale, in timp ce tarile mici (sau chiar mai mari, cum e Marea Britanie) de pe langa sau din interiorul Uniunii Europene precum Islanda, Danemarca sau chiar Elvetia isi pun problema intrarii in zona euro.

La necaz, oamenii se strang unii langa altii, cauta aparare in grup. Metafora tine si pentru pietele monetare, iar faptul ca poli ai independentei si ai pragmatismului precum Marea Britanie si Elvetia isi pun problema sa se puna la adapost arata ca numai atunci cand te doare actionezi si iei deciziile dificile, dar corecte.

Pentru ca nu se poate ca tocmai tara care a dat parintii fondatori ai capitalismului, Adam Smith si David Ricardo, sa sustina in continuare ca excluderea dintr-un spatiu monetar unic, care creeaza frictiuni si incarca cu costuri functionarea pietei libere, in dauna consumatorilor, adica a propriilor cetateni, este un avantaj.

Venind la Romania, faptul ca Banca Nationala a devenit pentru prima data (practic) creditor net fata de sistemul bancar in octombrie (ce a fost inainte de 1998-1999 nu se mai poate lua in considerare, dat fiind gradul de intermediere bancara infim din acea perioada) asaza in sfarsit piata in starea sa normala.

Pentru ca rolul bancii centrale, de creditor de ultim resort, a fost ocultat in ultimii 10 ani, in care Banca Nationala, de teama inflatiei, a fost "debitor de prim-resort", franand intermedierea bancara si atragand economisirile populatiei si ale firmelor de la bancile comerciale, in afara rezervelor minime obligatorii.

Practic, pana in luna octombrie, bancile aveau alternativa fie de a da credite, fie de a depune banii la BNR.

Paradoxul este ca Banca Nationala si-a pastrat aceasta pozitie de debitor net si cand bancile straine, care domina sistemul, au inceput sa aduca bani de afara ca sa finanteze cererea de credite, deci rolul de aspirator de bani a fost aproape anulat.

Pozitia de aspirator de bani si teritoriul de actiune mult diminuat (doar pe zona de credite in lei) au facut astfel din dobanda de politica monetara a BNR un instrument slab in lupta cu inflatia si cu supraincalzirea economiei.

Va fi un instrument bun aceasta dobanda acum, cand va trebui sa actioneze pentru relansarea economiei?

Injumatatirea ritmului de crestere a industriei si a serviciilor din trimestrul III (absolut surprinzatoare, posibilitate de care au vorbit pana ieri, cand a publicat Eurostat datele, mai mult "vocile de Casandre" din strainatate) poate anunta o crestere zero sau chiar o intrare pe teritoriu negativ in trimestrul IV la aceste capitole. Mai ales avand in vedere cheltuielile guvernamentale foarte mari de pe ultima suta de metri de la sfarsitul anului 2007.

Deci foarte curand se va pune problema: cum poate banca centrala sa impulsioneze cresterea?

"La BNR a invins ieri teama", scriam in editia din 26 iunie 2008, o zi dupa ce BNR a decis intrarea dobanzii de politica monetara in zona de peste 10%, prin majorarea cu 0,25% fata de pragul anterior de 9,75%: "La 10%, dobanda BNR poate crea probleme nu numai persoanelor fizice. 0,25% crestere pare putin, dar trebuie tinut cont ca, in mai putin de un an, Banca Nationala a majorat dobanda de politica monetara de la 7% la 10%, adica cu 43%. Noutatea in cazul acestei a sasea majorari consecutive de dobanda o constituie insa posibila afectare a cresterii economice prin scumpirea finantarii investitiilor. De altfel, unul dintre membrii Consiliului de Administratie al BNR, Napoleon Pop, care a fost sustinut in aceasta functie de PNL, a spus anterior ca atingerea pragului de 10% a dobanzii BNR nu ar fi benefica pentru economie", scriam atunci.

Teama de inflatie si supraincalzire a invins atunci teama de incetinire a cresterii economice, iar scumpirea finantarii cand deja economia intrase pe un fagas de incetinire putea provoca, si se pare ca asa s-a si intamplat, o franare brusca, de nedorit, a economiei. Mai mult, BNR a mai majorat o data dobanda, pe 31 iulie 2008.

Sigur, e greu de spus ce a dus la incetinirea brusca a cresterii - retragerea finantarii externe sau scumpirea creditului de catre BNR? Dar evolutiile actuale arata ca, asa cum s-a intamplat si cu inflatia in 2007, cand BNR a trecut brusc de la scadere la crestere a dobanzii, ar putea fi nevoita acum sa treaca aproape la fel de brusc de la crestere la o scadere a dobanzii de politica monetara. Si asta inca inainte de urmatoarea sedinta, programata in ianuarie 2009.